TÍNDE tind vb. III. Intranz. 1. Ashi indrepta nazuintzele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv spre cashtigarea unui lucru dorit; a aspira a nazui. 2. (Despre obiecte) A avea tendintza sa... a evolua intro anumita directzie shi de o anumita maniera. Din fr. tendre lat. tendere (dupa intinde).

tinde [At: PSALT. HUR. 11D/6 / V: (inv) tan~ / Pzi: tind: Ps tinsei / E: ml tendere fr tendre] 1 vt (Ivp) A trage de unul sau de ambele capete ale unui obiect desfashurandul in lungime sau incordandul. 2 vt (Ivp; ie) A ~ (cuiva) cursa (sau latzul) A asheza cursa (sau latzul) pentru a prinde un animal. 3 vt (Ivp; fig; iae) A se folosi de mijloace perfide fatza de cineva. 4 vt (Ivp; ie) A ~ unditza A lasa unditza in apa. 5 vt (Ivp; fig; iae) A atrage (6). 6 vt (Ivp; c. i. partzi ale corpului) A intinde intro directzie oarecare. 7 vt (Ivp; ie) A ~ (cuiva) mana (sau inv mana buna mana tare) A sprijini pe cineva. 8 vt (Ivp; ie) A ~ dreapta (pentru ceva) A sprijini o anumita cauza. 9 vt (Ivp; iae) A interveni pentruceva. 10 vt (Ivp; c. i. obiecte) A indrepta intro anumita directzie. 11 vt (Inv; spc; c. i. arme de foc) A ochi. 12 vr (Ivp; d. fiintze) A se lungi inaltzand mainile sau ridicanduse in varful picioarelor. 13 vr (Inv; fig) A nazui. 14 vr (Inv; fig) A se incumeta. 1516 vtr (Inv) A (se) asheza culcat in toata lungimea corpului. 17 vt (Inv; ie) A ~ pe cruce A rastigni. 18 vt (Inv) A inmana. 19 vt (Inv) A oferi. 20 vt (Ivp) A desface obiecte stranse indoite impaturite. 21 vt (Inv; ie) A ~ masa A pune masa (pentrua manca). 22 vt (Ivp; c. i. un cort) A instala. 23 vr (Ivp; d. grupuri de oameni) A ocupa o suprafatza mare Si: a se extinde a se raspandi. 2425 vtr (Inv; c. i. abstracte) A (se) raspandi. 26 vt (Inv) A prelungi in timp Si: a amana. 27 vi (D. persoane) Ashi indrepta activitatea sau aspiratziile spre atingerea unui obiectiv spre realizarea unui anumit scop Si: a aspira a nazui (irg) a nasli. 28 vi (D. obiecte abstracte) A evolua intro anumita directzie shi de o anumita maniera. 29 vi A incerca.

TÍNDE tind vb. III. Intranz. 1. Ashi indrepta nazuintzele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv spre cashtigarea unui lucru dorit; a aspira a nazui. 2. (Despre obiecte) A avea tendintza sa... a evolua intro anumita directzie shi de o anumita maniera. Din fr. tendre lat. tendere (dupa intinde).

TÍNDE tind vb. III. Intranz. Ashi indrepta activitatea spre atingerea unui obiectiv a avea o anumita tendintza un anumit scop a tzinti catre ceva; a aspira a nazui. Scriitorul legat de popor tinde spre viatza spre adevar. BENIUC P. 101. Casa de mashini avea regulele ei care tindeau... la prinderea in capcana a clientzilor nevoiashi. PAS Z. I 243. Cind arta a tins sa devina o fortza sociala ea nu sa injosit ci tocmai dimpotriva. IONESCURION C. 44.

A TÍNDE tind intranz. Ashi orienta activitatea (spre atingerea unui scop) fiind stapanit de o dorintza puternica; a nazui; a aspira; a tzinti. /<lat. tendere

tinde v. a pashi la un scop a se indrepta catre: a tinde la perfectziune. [Lat. TENDERE].

tind tins a tinde v. tr. (lat. téndere tĕntum shi tĕnsum [de unde avem a in shi pretentziune apoĭ extensiune shi tensiune] intind ruda cu vgr. teino [V. tetanos ipotenuza]; it. téndere sp. pg. tender pv. fr. tendre cat. tendrer V. intind tentez). Vechĭ. Intind. Azĭ. V. intr. Neol. (dupa fr. tendre). Nazuĭesc la am de scop sa ajung la: omu tinde la fericire.

tínde (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tind imperf. 3 sg. tindeá; conj. prez. 3 sa tínda; ger. tinzand; part. tins

tínde vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tind imperf. 3 sg. tindeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. tínda; ger. tinzand; part. tins

tind tinda 3 conj. tinsei 1 aor.

TÍNDE vb. v. aspira.

TÍNDE vb. v. circula culca da extinde imprashtia incredintza inmana intinde latzi lungi preda propaga raspandi remite transmite tranti.

TINDE vb. a aspira a dori a jindui a nazui a pofti a pretinde a rivni a tzinti a urmari a visa a viza (rar) a starui (inv. shi reg.) a nasli (reg.) a naduli (prin Transilv. shi Mold.) a barani (inv.) a atzinti a bate a jelui a nadajdui. (Nu ~ sa fie un geniu.)

tinde vb. v. CIRCULA. CULCA. DA. EXTINDE. IMPRASHTIA. INCREDINTZA. INMINA. INTINDE. LATZI. LUNGI. PREDA. PROPAGA. RASPINDI. REMITE. TRANSMITE. TRINTI.

tínde (dm ns) vb. 1. A intinde a extinde. 2. A nazui a aspira. Mr. tindu timsu tes. tindire megl. tind tins tindiri. Lat. tĕndĕre (Pushcariu 1735; REW 8640) cf. it. tendere prov. fr. tendre sp. port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceza. Der. intinde vb. ( a trage in lungime a extinde; a etira a lungi; a destinde a largi a desface a dezdoi; a arma a dispune a asheza; a incorda arcul a intzepeni; refl. a se mari in lungime a pune caii la goana; refl. a se desfashura a se dezvolta; refl. a pretinde prea mult a depashi limitele; refl. a deveni viscos un lichid prin alterare) cu pref. in sau direct din lat. intĕndĕre (DAR; Rosetti I 173) care sa dezvoltat in alte idiomuri romanice cu sensul special de „a intzelege a auzi”; intins adv. (direct fara ocolishuri); (in)tinzator adj. (care se intinde; s. n. tindeche la razboiul de tzesut); (in)tinzatoare s. f. (lamba lantz sau funie care leaga crucea protzapului cu capetele osiei la car); intindere s. f. (extensie desfashurare tensiune incordare suprafatza); intinsoare s. f. (tensiune incordare; scurtatura); intinsura s. f. (extensiune); intinzatura s. f. (extensiune); intinzime s. f. (extensiune) cuvint inv.; destinde vb. (a relaxa a diminua incordarea). Der. neol. extinde vb. dupa fr. étendre; pretinde vb. dupa fr. prétendre; pretentzi(un)e s. f. din fr. prétention; pretentzios adj. din fr. prétentieux; pretendent s. m. din fr. prétendant.