TÍNDE tind vb. III. Intranz. Ashi indrepta activitatea spre atingerea unui obiectiv a avea o anumita tendintza un anumit scop a tzinti catre ceva; a aspira a nazui. Scriitorul legat de popor tinde spre viatza spre adevar. BENIUC P. 101. Casa de mashini avea regulele ei care tindeau... la prinderea in capcana a clientzilor nevoiashi. PAS Z. I 243. Cind arta a tins sa devina o fortza sociala ea nu sa injosit ci tocmai dimpotriva. IONESCURION C. 44.