tínde (dm ns) vb. 1. A intinde a extinde. 2. A nazui a aspira. Mr. tindu timsu tes. tindire megl. tind tins tindiri. Lat. tĕndĕre (Pushcariu 1735; REW 8640) cf. it. tendere prov. fr. tendre sp. port. tender; sensul al doilea a fost luat din franceza. Der. intinde vb. ( a trage in lungime a extinde; a etira a lungi; a destinde a largi a desface a dezdoi; a arma a dispune a asheza; a incorda arcul a intzepeni; refl. a se mari in lungime a pune caii la goana; refl. a se desfashura a se dezvolta; refl. a pretinde prea mult a depashi limitele; refl. a deveni viscos un lichid prin alterare) cu pref. in sau direct din lat. intĕndĕre (DAR; Rosetti I 173) care sa dezvoltat in alte idiomuri romanice cu sensul special de „a intzelege a auzi”; intins adv. (direct fara ocolishuri); (in)tinzator adj. (care se intinde; s. n. tindeche la razboiul de tzesut); (in)tinzatoare s. f. (lamba lantz sau funie care leaga crucea protzapului cu capetele osiei la car); intindere s. f. (extensie desfashurare tensiune incordare suprafatza); intinsoare s. f. (tensiune incordare; scurtatura); intinsura s. f. (extensiune); intinzatura s. f. (extensiune); intinzime s. f. (extensiune) cuvint inv.; destinde vb. (a relaxa a diminua incordarea). Der. neol. extinde vb. dupa fr. étendre; pretinde vb. dupa fr. prétendre; pretentzi(un)e s. f. din fr. prétention; pretentzios adj. din fr. prétentieux; pretendent s. m. din fr. prétendant.