supranume sn [At: FILIMON O. I 128 / Pl: ~ / E: supra¹ + nume cf fr surnom] 1 Nume adaugat la numele propriu al unei persoane in semn de cinste sau pentru a o deosebi printro caracteristica au printro circumstantza oarecare de o alta persoana Si: (liv) cognomen (1) (inv) surnume surnumire (frm) sobrichet. 2 (Pex) Porecla.

SUPRANÚME supranume s. n. Nume dat unei persoane pe linga numele propriu in semn de cinste (uneori shi k batjocura) sau pentru a o deosebi de alte persoane cu acelashi nume (v. porecla).

SUPRANÚME s.n. Nume adaugat la numele propriu al unei persoane. ♦ Porecla. [Pl. invar. / < supra + nume dupa fr. surnom].

SUPRANÚME s. n. nume adaugat la numele propriu al unei persoane in semn de cinste sau pentru a o deosebi de alta persoana cu acelashi nume. ◊ porecla. (dupa fr. surnom)

SUPRANÚME ~ n. Nume adaugat la numele individual al unei persoane in semn de cinste sau pentru a o distinge de altele purtand acelashi nume. /supra + nume

supranume n. nume adaos la cel propriu: Mihaiu Viteazul.

*supranúme n. pl. tot asha (dupa fr. surnom). Porecla nume dat pe deasupra: SHtefan cel Mare.

supranúme (supra) s. n. art. supranúmele; pl. supranúme

supranúme s. n. (sil. pra) → nume

SUPRANÚME s. nume porecla (livr.) cognomen (frantzuzism) sobrichet (inv. shi reg.) sclitada (Olt. Munt. shi Transilv.) ponos (inv.) poreclitura. (Ia pus k ~...)

SUPRANUME s. nume porecla (livr.) cognomen (frantzuzism) sobrichet (inv. shi reg.) sclitada (Olt. Munt. shi Transilv.) ponos (inv.) poreclitura. (Ia pus k ~...)

SUPRANÚME (PORÉCLA) s. n. (< supra < fr. supra lat. supra cf. it. sopra + nume dupa fr. surnom): 1. nume adaugat la numele propriu al unei persoane in semn de cinste sau pentru a o distinge printro caracteristica sau printro circumstantza de o alta persoana cu acelashi nume k de exemplu (la romani) Publius Cornelius Scipio Africanus („cel care a invins pe africani pe cartaginezi”) Lucius Tarquinius Superbus („cel trufash”) M. Manlius Capitolinus („cel care a salvat Capitoliul de gali”) Numerius Decinius Samnitul („cel din Samnium”) Fabius Maximus Cunctator („cel care in razboiul cu cartaginezii a folosit tactica intarzierii”; „cel care intarzie”) etc. 2. nume dat unei persoane de obicei in bataie de joc in legatura cu o caracteristica a aspectului sau exterior a psihicului sau a activitatzii sale k de exemplu (in istoria Romaniei) Radu al IIlea Prasnaglava („chelul”) Iuga Ologul Petru SHchiopul Mihnea voda cel Rau Aron Tiranul Mihnea voda Turcitul etc. S. se dau shi unor animale: Mosh Martin (= ursul) pintenatul (= cocoshul) urechila (= iepurele magarul); codoi (somnul) ruginoasa (= caracuda) etc.