SUPRANÚME (PORÉCLA) s. n. (< supra < fr. supra lat. supra cf. it. sopra + nume dupa fr. surnom): 1. nume adaugat la numele propriu al unei persoane in semn de cinste sau pentru a o distinge printro caracteristica sau printro circumstantza de o alta persoana cu acelashi nume k de exemplu (la romani) Publius Cornelius Scipio Africanus („cel care a invins pe africani pe cartaginezi”) Lucius Tarquinius Superbus („cel trufash”) M. Manlius Capitolinus („cel care a salvat Capitoliul de gali”) Numerius Decinius Samnitul („cel din Samnium”) Fabius Maximus Cunctator („cel care in razboiul cu cartaginezii a folosit tactica intarzierii”; „cel care intarzie”) etc. 2. nume dat unei persoane de obicei in bataie de joc in legatura cu o caracteristica a aspectului sau exterior a psihicului sau a activitatzii sale k de exemplu (in istoria Romaniei) Radu al IIlea Prasnaglava („chelul”) Iuga Ologul Petru SHchiopul Mihnea voda cel Rau Aron Tiranul Mihnea voda Turcitul etc. S. se dau shi unor animale: Mosh Martin (= ursul) pintenatul (= cocoshul) urechila (= iepurele magarul); codoi (somnul) ruginoasa (= caracuda) etc.