strai¹ sn [At: (a. 1700) IORGA B. R. 325 / Pl: ~e shi (ivr) ~uri / E: ns cf lat stragulum] 1 (Industrie tzaraneasca; irg) Scoartza (35). 2 (Irg) Patura groasa. 3 (Olt; pan) Invelitoare de pat facuta din piei de oaie cu lana lunga. 4 (Pop; mpl) Veshmant. 5 (Pop; pex) Zdreantza. 6 (Bot; reg; ic) ~ulbroashtei sau ~debroasca Mataseabroashtei (Conferva rivularia). 7 (Mol; Buc) Suman (1). 8 (Reg) Loc apatos umed mocirlos.

STRAI¹ straie s. n. (Mai ales la pl.) Haine imbracaminte veshminte. Muncitorii in straie albe se aratau la marginea satului. SADOVEANU O. VI 335. Se gatise cu straiele cele mai bune ishi pusese imineii de piele de vitzel. CAMIL PETRESCU O. I 70. Ishi imbraca copiii cu straie curate. C. PETRESCU S. 64. TZineascuns Sub straiul picurind de ploi Pe cel mai bun dintre eroi... Pe Fulger mort! COSHBUC P. I 145. ◊ (In comparatzii) In livada intinsa intrase o pace adinca shi arborii stateau in soare k intrun strai de spuma de argint. SADOVEANU O. V 413. Singurican camarutza bratze albe eu intinz SHi mambrac in parul galben k in strai ushor tzesut. EMINESCU O. I 80. ◊ (Poetic) In fund se inaltzau muntzi nelamuritzi in veshnicul lor strai de picla. SADOVEANU O. VIII 135. Raza lunii visatoare Din argint i tzese straie. CERNA P. 128. SHi ce sarbad mii cuvintul de cind sufletul meu poarta Strai tzesut la umbra grijii plins ursit deo viatza moarta. PAUNPINCIO P. 85. ♦ (Regional) Cerga velintza patura. Pl. shi: straiuri (TUDORAN P. 392).

STRAI¹ ~e n. mai ales la pl. pop. Obiect de imbracaminte; haina. Un rand de ~e. [Monosilabic] /Orig. nec.

STRAI s. n. 1. (Ban.) Cerga. Strany. Stragulum. AC 372. 2. (Mold.) Haina veshmint. Hainele cu care era deprinshi nu lasa sa le poarte ci ishi facea lorushi alt fealiu de straie neobicinuite. K 99^r. Miau zis de miam facut shi mie straie bune. H 1771 87^v. Mam dus k sa ma Impodobascu cu straile cele mai bune. H 1779¹ 155^r; cf. GHEORGACHI; PSEUDOE. KOGALNICEANU; H 1778 5^r 5^v 14^r; H 1779¹ 156^r 159^r: H 1779² 76^v 80^v 93^v 100^r 101^v. Etimologie: lat. stragulum. Cf. m a c a t (2) o d e a l v e l i n tz a; b o r f e.

straĭ m. pl. ĭe rar urĭ (orig. nesht. Cp. cu haĭna shi tzol). Invalitoare (patura) latzoasa. Est. Ashternut de pat: mitza s’a ascuns in straĭe. Haĭne: straĭe de sarbatoare.

straiu n. 1. patura latzoasa de lana de invelit noaptea; 2. pl. Mold. haine tzoale: imbracat in straie nemtzeshti CR.; straiu de purpura shi aur peste tzarina cea grea EM. [Banat straniu: de origina necunoscuta].

strai¹ (haina) (pop.) s. n. pl. stráie

strai (haina) s. n. pl. stráie

strai pl. straie

straiu straie.

STRAI s. v. haina.

STRAI s. v. cerga cuvertura invelitoare patura velintza.

STRAI s. haina imbracaminte veshmint (pop. shi fam.) buleandra tzoala (reg.) rufa (Transilv. shi Maram.) halub (depr.) hantza. (Iatzi un ~ pe tine.)

strai s. v. CERGA. CUVERTURA. INVELITOARE. PATURA. VELINTZA.

strái (ie) s. f. 1. Manta. 2. Cuvertura. 3. Haina veshmint. 4. (Mold.) Laibar mintean. Mr. strańu. Slov. srajca „imbracaminte” din sl. sraka sračica probabil k cuvintul sl. a fost considerat k un dim. cf. dim. rom. straitze „hainutza” de unde prin regresiune forma actuala. Mr. ar putea fi cuvint diferit dar oricum sl. cf. sb. tranja tralje „zdrentze”. Der. de la un lat. *sternium (Tiktin) sau din lat. stramen (DAR s. v. grui) pare incerta. Cf. shi triest. friul. straja „ashternut de paie pentru turma” care Serra Dacor. IX 192 il deriva din lat. stragulum dar care ar putea fi la fel de bine cuvint sl. Der. straios adj. (inv. zdrentzaros) care pare sa indice aceeashi sursa sl. bg. tranja.