opțiuni
  • info

12 definiții pentru solvi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvesc] – Din lat. solvere.

solvi1 [At: ASACHI, L. 59/11 / V: ~va / Pzi: ~vesc / E: lat solvere] 1-2 vtr (Chm; asr) A (se) dizolva (5-6). 3 vt A plăti taxe, impozite, datorii etc.

solvi2 v vz sovâlta

SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvésc] – Din lat. solvere.

SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. A face să se dizolve, a dizolva.

SOLVÍ vb. IV. tr., refl. A (se) dizolva. [P.i. solv. / < lat. solvere].

SOLVÍ vb. tr., refl. a (se) dizolva. (< lat. solvere)

A SE SOLVÍ pers. 3 se sólvă intranz. A se dezagrega prin dispersarea moleculelor într-o substanță lichidă; a se dizolva. /<lat. solvere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

solví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sólvă / solvéște, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 să sólve / să solveáscă

solví vb., ind. prez. 3 sg. și pl. sólvă, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 sg. și pl. sólve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOLVÍ vb. v. dizolva.

SOLVI vb. a dizolva, a topi. (A ~ zahărul în apă.)

Intrare: solvi
verb (VT329)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • solvi
  • solvire
  • solvit
  • solvitu‑
  • solvind
  • solvindu‑
 singular plural
  • solvă
  • solviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • solv
 (să)
  • solv
  • solveam
  • solvii
  • solvisem
a II-a (tu)
  • solvi
 (să)
  • solvi
  • solveai
  • solviși
  • solviseși
a III-a (el, ea)
  • solvă
 (să)
  • solve
  • solvea
  • solvi
  • solvise
plural I (noi)
  • solvim
 (să)
  • solvim
  • solveam
  • solvirăm
  • solviserăm
  • solvisem
a II-a (voi)
  • solviți
 (să)
  • solviți
  • solveați
  • solvirăți
  • solviserăți
  • solviseți
a III-a (ei, ele)
  • solvă
 (să)
  • solve
  • solveau
  • solviră
  • solviseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • solvi
  • solvire
  • solvit
  • solvitu‑
  • solvind
  • solvindu‑
 singular plural
  • solvește
  • solviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • solvesc
 (să)
  • solvesc
  • solveam
  • solvii
  • solvisem
a II-a (tu)
  • solvești
 (să)
  • solvești
  • solveai
  • solviși
  • solviseși
a III-a (el, ea)
  • solvește
 (să)
  • solvească
  • solvea
  • solvi
  • solvise
plural I (noi)
  • solvim
 (să)
  • solvim
  • solveam
  • solvirăm
  • solviserăm
  • solvisem
a II-a (voi)
  • solviți
 (să)
  • solviți
  • solveați
  • solvirăți
  • solviserăți
  • solviseți
a III-a (ei, ele)
  • solvesc
 (să)
  • solvească
  • solveau
  • solviră
  • solviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solvi, solvverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.