SIREÁP A sirepi e adj. 1. (Rar; despre cai) Iute navalnic greu de stapanit; salbatic. 2. (Reg.; in sintagma) Floare sireapa = semn alb care il au unii cai in frunte. [Var.: (reg.) sirép sireápa adj.] Din sl. sverĕpŭ.

sireap ~a [At: VARLAAM C. 129 / V: (pop) ~ep (ivr) sur~ (inv) svir~ (reg) suruiap shirep (ivr) sfer~ sfir~ (sst) ~av / Pl: ~epi ~epe (inv) ~i ~e / E: vsl свєрѣпъ bg свиреп] 1 a (Inv; d. animale) Salbatic (5). 2 a (Inv; d. animale) Crud (21). 3 a (Pop; d. cai) Salbatic (6). 4 sn Cal (castrat). 5 sf Iapa. 6 sm (Reg) Cal neinvatzat la ham. 78 av a (Ivr; d. mersul fuga cailor; if sureap) (In mod) impetuos. 9 a (Csnp) Care este specific unui cal sireap (3). 10 a (Reg; is) Floare ~a Semn alb care il au unii cai in frunte. 11 a (Inv; d. oameni) Crud (17). 12 a (Inv; d. oameni) Rau. 13 a (Inv; d. oameni) Violent. 14 a (D. insushiri sau manifestari ale oamenilor) Salbatic (44).

SIREÁP A sirepi e adj. 1. (Despre cai) Iute navalnic greu de stapanit; salbatic. 2. (Reg.; in sintagma) Floare sireapa = semn alb care il au unii cai in frunte. [Var.: (reg.) sirép sireápa adj.] Din sl. sverĕpŭ.

SIREÁP A sirepi e adj. 1. (Despre cai astazi rar; shi in forma sirep) Salbatic vijelios iute greu de stapinit. Calare pe un shoimulean sireap de minca foc. ISPIRESCU L. 144. [Imparatul] porunceshte sai aduca o iapa sireapa shi un sac plin cu nuci. CREANGA P. 101. Din grajd iutemi scotea Zece iepe Tot sirepe. SHEZ. XII 129. ◊ Fig. Taica maica tot mantreaba dun murg cu coama sireapa. TEODORESCU P. P. 306. ◊ (Substantivat) Fugind pe sirepi tatarii scoteau tzipete ascutzite. SADOVEANU O. VII 12. Dute acum sireapul meu. ISPIRESCU M. V. 52. Dar sirepul falnic sta. ALECSANDRI P. III 248. 2. (In expr.) Floare sireapa = semn alb care il au unii cai in frunte. Calul cei daruise imparatitza era negru k noaptea shi cu floare sireapa in frunte. POPESCU B. I 32. Varianta: sirép sireapa adj.

SIREAP adj. (Mold.) 1. (Despre animale) Neimblinzit fioros; (despre cai) aprig iute. Ne leapedzi pre noi oile tale ceale slabe pre mijloc de lupi sireapi shi cumplitzi. VARLAAM. Iara ighemonul . . . slobodzi lei sireapi asupra ei. DVS 6^r. Pizma indelungata calului siriap si nedomolit sa asamana. CI 169; cf. DOSOFTEI VS; CD 1698 15^v; CANTEMIR HR.; CD 1770 18^r. ◊ Fig. Asha sa cade a imblindzi tineretzele cele svirepe. II 1764 8^r. ◊ (Adverbial) I sa sparie calul shil zmici shi purceasa sireap fugind grozav. DOSOFTEI VS. 2. (Despre oameni shi insushiri ale lor) Crud barbar rau violent. Pani ... sa va mai domoli firea barbatului cea sireapi shi vrajmashe. PRAV. SHtiind neinduplecata shi sireapa tirania lui lustinian au socotit k . . . sa va intoarce inapoi. CANTEMIR HR.: cf. DOSOFTEI VS. ◊ (Adverbial) Cautind sireap cu cautatura salbateca. DOSOFTEI VS. Variante: sirep (CD 1770 18^r) svirep (II 1764 8^r). Etimologie: sl. svrĕpŭ. Vezi shi sirepie. Cf. b u i a c (3) p o r a v.

sireap a. aprig salbatic (invechit): cai sirepi ce fug k vantul AL. [Slav. SYERIEPŬ feros]. ║ m. cal aprig: sirepul ridica narea ’n vant AL.

sireáp eápa adj. pl. epĭ epe (vsl. sverĭepŭ salbatic impetuos). Vechĭ. (la Moxa svireap). Salbatic barbar: sirepele neamuri tatarashti (Cant.). Azĭ. Est. Aprig impetuos pur singe: cal sireap.

sfereap ~a a vz sireap

sfireap ~a a vz sireap

sireav ~a a vz sireap

sirep ~eapa a vz sireap

sireáp (rar) adj. m. pl. sirépi; f. sireápa pl. sirépe

sireáp adj. m. pl. sirépi; f. sg. sireápa pl. sirépe

SIREÁP adj. aprig focos nestapanit salbatic vijelios (inv.) zmeios. (Un cal ~.)

SIREÁP adj. v. nedomesticit primitiv.

SIREÁP adj. adv. v. aprig aspru barbar brutal cainos crancen crud crunt cumplit feroce fioros hain inuman necrutzator neiertator neimblanzit neinduplecat neindurat neindurator nemilos neomenos neuman rau salbatic sangeros violent.

SIREAP adj. aprig focos nestapinit salbatic vijelios (inv.) zmeios. (Un cal ~.)

sireap adj. v. NEDOMESTICIT. PRIMITIV.

sireap adj. adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CIINOS. CRINCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUTZATOR. NEIERTATOR. NEIMBLINZIT. NEINDUPLECAT. NEINDURAT. NEINDURATOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RAU. SALBATIC. SINGEROS. VIOLENT.

sireáp (eápa) adj. 1. Crud rau. 2. Salbatic neimblinzit fioros. Sl. sverĕpŭ (Miklosich Slaw. Elem. 44; Cihac II 345; Conev 100; Iordan Dift. 81). Der. sirepie s. f. (ferocitate salbaticie); sirepi vb. refl. (inv. a se salbatici a se inrai).