SIREAP adj. (Mold.) 1. (Despre animale) Neimblinzit fioros; (despre cai) aprig iute. Ne leapedzi pre noi oile tale ceale slabe pre mijloc de lupi sireapi shi cumplitzi. VARLAAM. Iara ighemonul . . . slobodzi lei sireapi asupra ei. DVS 6^r. Pizma indelungata calului siriap si nedomolit sa asamana. CI 169; cf. DOSOFTEI VS; CD 1698 15^v; CANTEMIR HR.; CD 1770 18^r. ◊ Fig. Asha sa cade a imblindzi tineretzele cele svirepe. II 1764 8^r. ◊ (Adverbial) I sa sparie calul shil zmici shi purceasa sireap fugind grozav. DOSOFTEI VS. 2. (Despre oameni shi insushiri ale lor) Crud barbar rau violent. Pani ... sa va mai domoli firea barbatului cea sireapi shi vrajmashe. PRAV. SHtiind neinduplecata shi sireapa tirania lui lustinian au socotit k . . . sa va intoarce inapoi. CANTEMIR HR.: cf. DOSOFTEI VS. ◊ (Adverbial) Cautind sireap cu cautatura salbateca. DOSOFTEI VS. Variante: sirep (CD 1770 18^r) svirep (II 1764 8^r). Etimologie: sl. svrĕpŭ. Vezi shi sirepie. Cf. b u i a c (3) p o r a v.