RETEZÁ retez vb. I. Tranz. 1. A taia transversal shi complet cu o singura taietura un obiect o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei fiintze. ◊ Expr. Ai reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. Al reteza (pe cineva) scurt sau a io reteza (cuiva) = ai limita (cuiva) pretentziile; a pune brusc capat discutziei. ♦ A taia fagurii dintrun stup pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o” cu valoare neutra) A o lua dea curmezishul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face sa inceteze brusc a curma a intrerupe. Et. nec.

reteza vt [At: DOSOFTEI PS. 197/4 / V: (ivp) rat~ / Pzi: retez 3 (reg) rateza / Im shi: (Mol) retezeam / E: nct] 1 A taia transversal cu o singura taietura completa un obiect (pentru al scurta sau pentru a utiliza partea taiata) sau o parte a corpului unei fiintze. 2 (Pgn) A taia. 3 (Ie) Ai ~ (cuiva) unghiile A face pe cineva inofensiv Si: a pune la punct. 4 (Ie) Ai ~ (cuiva) firul vietzii A ucide pe cineva. 5 (Reg; c. i. o persoana) Ai taia cuiva parul Si: a tunde. 6 (Reg; c. i. o haina) A scurta. 7 (Ie) A~ A o lua dea dreptul pentru a scurta drumul. 8 (Ie) A o ~ de (sau la) fuga A incepe sa alerge Si: a o lua la fuga. 9 (Apc) A taia fagurii dintrun stup pentru a recolta mierea Si: a tunde (reg) a ratunde (2). 10 A curatza stupul Si: a tunde (reg) a ratunde. 11 (Apc; reg) A taia din faguri larvele de trantori. 12 (Fig) A pune capat la ceva Si: a curma (8) a intrerupe a opri. 13 (Ie) Al ~ (pe cineva) scurt sau a (i)o ~ Ai limita cuiva pretentziile Si: al pune la locul lui. 14 (Iae) A pune brusc capat discutziei. 15 (Ie) A o ~ cu cineva (sau cu ceva) A intrerupe brusc relatziile cu cineva (sau a se lasa subit de un lucru).

RETEZÁ retez vb. I. Tranz. 1. A taia transversal shi complet cu o singura taietura un obiect sau o parte a corpului unei fiintze. ◊ Expr. Ai reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. Al reteza (pe cineva) scurt sau a io reteza (cuiva) = ai limita (cuiva) pretentziile; a pune brusc capat discutziei. ♦ A taia fagurii dintrun stup pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o” cu valoare neutra) A o lua dea curmezishul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face sa inceteze brusc a curma a intrerupe. Et. nec.

RETEZÁ retéz vb. I. Tranz. 1. A taia transversal cu o singura taietura completa un obiect (pentru al scurta sau pentru a utiliza partea taiata) sau o parte a corpului unei fiintze. Se opri sa reteze cu un ferestrau ingust capatul scindurii. C. PETRESCU I. II 181. Sai reteze nasul despre partea dreapta! BOLINTINEANU O. 61. La catane ma luat Parul mi la retezat. JARNÍKBIRSEANU D. 319. (Absol.) Petrarii lui Manole croiau retezau ciopirtzeau shi faureau gros din ciocan. ODOBESCU S. II 513. ◊ Expr. Ai reteza (cuiva) unghiile = a face pe cineva inofensiv; a pune pe cineva la punct. (Cu pronuntzare regionala) Stapine ia deacum ai femeie cumsecade; numai so cam tzii din friu shi sai ratezi unghiile din cind in cind k nu cumva satzi puna coarne. CREANGA P. 178. Al reteza (pe cineva) scurt sau a io reteza (cuiva) = ai limita (cuiva) pretentziile a pune (pe cineva) la locul lui ai taia (cuiva) vorba a pune brusc capat discutziei. Mam bucurat cind am vazut cum lai retezat scurt. C. PETRESCU R. DR. 125. 2. A taia fagurii dintrun stup pentru a recolta mierea. K sa le mearga bine stupilor peste an trebuie sai retezi la sintIlie. MARIAN la CADE. ♦ (Construit cu pronumele feminin «o» cu sens neutru) A o lua dea curmezishul pentru a scurta drumul. De la Brebu o retezam calari peste culmea Negrashului. VLAHUTZA la TDRG. 3. Fig. (Cu privire la abstracte) A pune capat la ceva a face sa inceteze brusc; a curma a intrerupe. Totzi rid... dar ce reteaza deodata risul lor? ALECSANDRI P. III 451.

A RETEZÁ retéz tranz. 1) A taia transversal facand mai scurt. ~ parul. ◊ A o ~ a merge dea curmezishul pentru a scurta din cale. 2) (fagurii) A taia desprinzand stratul superior (pentru a recolta mierea). 3) fig. (vorba convorbirea cearta etc.) A intrerupe brusc; a curma. ◊ A io ~ cuiva a pune pe cineva la punct; ai taia cuiva vorba. /Orig. nec.

retezà v. 1. a scurta prin taiere: i reteza capul; 2. a scoate mierea shi ceara din stup; 3. fig. a intrerupe a taia: totzi rad... dar ce reteaza deodata rasul lor? AL. [Origina necunoscuta].

3) retéz shi (est) ratéz a zá v. tr. (dupa Pascu d. bg. otrĭezvam retez. Totushĭ fiindca inf. in za k la boteza cuteza necheza pare straniŭ la un verb slav shi fiindca din otrĭezvam s’ar fi facut maĭ degraba un verb in ui k shi a obrezui cu care se inrudeshte e maĭ plauzibila derivarea din vgr. airetizo aleg fac disidentza is eretic d. airéo ĭaŭ shi afaireo retez). Taĭ extremitatzile taĭ despartzind: calau ĭa retezat capu mashina ĭa retezat degetele. A reteza stupu al goli de fagurĭ aĭ scoate mĭerea. Fig. Decid energic shi rapede (transhez): s’o retezam odata cu asta! A o reteza cuĭva aĭ impune o limita pretentziunilor al pune la locu luĭ al invatza minte: ĭam retezato scurt. A o reteza cu cineva (saŭ cu un lucru) a rupe brusc relatziunile cu el (saŭ a te lasa subit de un lucru). A reteza un drum a apuca un drum maĭ scurt.

retezá (a ~) vb. ind. prez. 3 reteáza

retezá vb. ind. prez. 1 sg. retéz 3 sg. shi pl. reteáza

reteza (ind. prez. 1 sg. retez 3 sg. shi pl. reteaza)

retez zat prt.

RETEZÁ vb. 1. a ciunti a taia a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a ratunde a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a taia (pop.) a rade (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 4. a taia (pop.) a lua. (Obuzul ia ~ piciorul.)

RETEZÁ vb. v. curma intrerupe opri scurta taia tunde.

RETEZA vb. 1. a ciunti a taia a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a ratunde a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a taia (pop.) a rade (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 4. a taia (pop.) a lua. (Obuzul ia ~ piciorul.)

reteza vb. v. CURMA. INTRERUPE. OPRI. SCURTA. TAIA. TUNDE.

retezá (retéz át) vb. 1. A scurta a taia a transha. 2. A curatza stupul. Var. rateza. Origine indoielnica. Nici una din multele ipoteze prezentate nu este acceptabila. Din sl. rĕzati „a scurta” (Cihac II 310) nu este posibil din punct de vedere fonetic; din sl. otrĕzati (Cretzu 362; Weigand BA II 258; Pascu Beiträge 12) nu este mai simplu. Din lat. *recaediāre < caedĕre (Pushcariu Conv. lit. XXXIX 305; Pushcariu 1457; REW 7106; Pushcariu Dacor. I 325; Rosetti I 171) nu are nici o probabilitate cf. Tiktin; lat. *recidiāre < recidĕre (Giuglea Dacor. II 221) prezinta aceeashi problema fonetica care pare insolubila. Altzii au pornit de la lat. *retundiāre cf. fr. rogner (Candrea GS III 227; Candrea); din lat. *retizāre „a taia crengile care atirna deasupra apei” de la retae (Graur BL IV 110); din gr. αίρετίζω „a alege” (Scriban) a carui explicatzie semantica pare deficienta; din sl. retęzŭ „zavor” (Conev 80); toate aceste ipoteze sint neverosimile. Explicatzia lui P. Papahagi Dunarea IV 1224 (Lozovan 250) nu este accesibila. In cercetarea originii acestui cuvint trebuie sa se tzina seama de sensul lui foarte special acela de „a taia potrivind” sau „a taia alegind” cum se face de exemplu la taierea parului la curatzirea unui copac etc. Daca se ia in consideratzie aceasta nuantza ne putem gindi k nu este o var. a lui *neteza din lat. *nitidiāre „a curatza nivelind”; cf. netezi care este un der. interior pornind de la neted. Schimbarea initzialei nu este clara; dar coincide cu cea de la rincheza › nincheza. Der. retez s. n. (taish custura; diametru); retezatura s. f. (taiere taietura; unealta de marcat vitele).

a io reteza (cuiva) scurt expr. 1. ai limita (cuiva) pretentziile. 2. a pune brusc capat unei discutzii.

ai reteza (cuiva) ghearele expr. a face (pe cineva) inofensiv a pune (pe cineva) la punct.

al reteza (pe cineva) scurt expr. v. a io reteza (cuiva) scurt.