RETEZÁ retéz vb. I. Tranz. 1. A taia transversal cu o singura taietura completa un obiect (pentru al scurta sau pentru a utiliza partea taiata) sau o parte a corpului unei fiintze. Se opri sa reteze cu un ferestrau ingust capatul scindurii. C. PETRESCU I. II 181. Sai reteze nasul despre partea dreapta! BOLINTINEANU O. 61. La catane ma luat Parul mi la retezat. JARNÍKBIRSEANU D. 319. (Absol.) Petrarii lui Manole croiau retezau ciopirtzeau shi faureau gros din ciocan. ODOBESCU S. II 513. ◊ Expr. Ai reteza (cuiva) unghiile = a face pe cineva inofensiv; a pune pe cineva la punct. (Cu pronuntzare regionala) Stapine ia deacum ai femeie cumsecade; numai so cam tzii din friu shi sai ratezi unghiile din cind in cind k nu cumva satzi puna coarne. CREANGA P. 178. Al reteza (pe cineva) scurt sau a io reteza (cuiva) = ai limita (cuiva) pretentziile a pune (pe cineva) la locul lui ai taia (cuiva) vorba a pune brusc capat discutziei. Mam bucurat cind am vazut cum lai retezat scurt. C. PETRESCU R. DR. 125. 2. A taia fagurii dintrun stup pentru a recolta mierea. K sa le mearga bine stupilor peste an trebuie sai retezi la sintIlie. MARIAN la CADE. ♦ (Construit cu pronumele feminin «o» cu sens neutru) A o lua dea curmezishul pentru a scurta drumul. De la Brebu o retezam calari peste culmea Negrashului. VLAHUTZA la TDRG. 3. Fig. (Cu privire la abstracte) A pune capat la ceva a face sa inceteze brusc; a curma a intrerupe. Totzi rid... dar ce reteaza deodata risul lor? ALECSANDRI P. III 451.