regea sf [At: LET. III, 257/9 / V: rag~, răg~, rig~ / Pl: ~ele / E: tc reça, riça] (Înv) 1 Rugăminte. 2 Mijlocire. 3 Sprijin. 4 Protecție. 5 Mijlocitor. 6 Protector. 7 Proptea.

REGEA s. f. (Mold.) Rugăminte, cerere. Am venit la împărăție ta că am o răge, de mi s-a trece. Împăratul zisă: "Spune-m ce răge ai''. H 1779², 101^v. Este frînc, ori frîncoaică, de merge la o sultană și face regea pentru un patriarh. PSEUDO-E. EOGĂLNICEÂNU. Etimologie: tc. reca, rica.

regeà f. rugăminte: fina d-tale vrea să-ți facă o regea AL. [Turc. REDJA].

regeá și răgeá f., pl. ele (turc. reca, rica, id., d. ar. riğa, speranță; ngr. ridzás, alb. sîrb. riğa). Vechĭ. Rugăminte, solicitare, intervențiune: a face răgea saŭ răgele. Azĭ. Bz. Rar. A avea răgele, a avea protecțiune (sprijin).

ragea sf vz regea

răgea sf vz regea

răgeá, V. regea.

regeá (înv.) s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle, art. regélele

regeá s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle

REGEÁ s. v. cerere, doleanță, protecție, rugă, rugăciune, rugăminte, solicitare, sprjiin.

regea s. v. CERERE. DOLEANȚĂ. PROTECȚIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂMINTE. SOLICITARE. SPRIJIN.

regeá (regéle), s. f. – 1. Rugăminte, cerere. – 2. Cel care intervine, avocat. – Var. răgea, rigea. Tc. reca, din arab. riğa „speranță” (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥιτδᾶς, alb., bg. riğa. – Der. regeal (var. rigeal, răgeal), s. m. (demnitar turc, ministru), din tc. rical; regealîc, s. n. (intervenție). Toate aceste cuvinte sînt înv.