optziuni
  • info

12 definitzii pentru refeca (3 -eca)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

REFECÁ reféc vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detasha cu fierastraul marginile teshite ale scandurilor brute pentru a obtzine scanduri paralelipipedice. Cf. lat. refricare.

refeca vt [At: POLIZU / V: (reg) raf~ ~fre~ rafica / Pzi: refec 3 (irg) ~eak / E: ns cf lat refrico are] 1 A coase cu refec (3). 2 (Pex) A tivi. 3 (Fig; reg) A mustra aspru pe cineva. 4 A detasha cu ferastraul marginile ieshite ale scandurilor brute pentru a obtzine scanduri paralelipipedice.

REFECÁ reféc vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detasha cu ferastraul marginile teshite ale scandurilor brute pentru a obtzine scanduri paralelipipedice. Cf. lat. refricare.

REFECÁ reféc vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o stofa o pinza etc.) A coase cu refec a tivi. Camasha de borangic subtzire shi refecata cu bibiluri. FILIMON C. 151. 2. A detasha cu ferastraul marginile teshite ale scindurilor brute pentru a obtzine scinduri paralelipipedice.

A REFECÁ reféc tranz. (obiecte confectzionate din materiale textile) A inzestra cu un refec; a tivi. /cf. lat. reficare

refecà v. a coase un refec. [Vechiurom. rafrecà = lat. REFRICARE].

2) reféc a á v. tr. (poate din maĭ vechĭu rafrec din *refrec. Se conj. k frec). Sud. Dupacesc induplec indoĭ marginea pinzeĭ peliĭ hirtiiĭ sh. a.: (un Jidan) cu pleoapele refecate (ChN. I 56) un negru cu buzele groase shi refecate (201) venea cu ochiĭ refecatzĭ de la circĭuma.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

refecá (a ~) vb. ind. prez. 3 refék

refecá vb. ind. prez. 1 sg. reféc 3 sg. shi pl. refék

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

REFECÁ vb. v. tivi.

refeca vb. v. TIVI.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

refecá (reféc át) vb. A coase cu refec a tivi. Mr. arufec(are). Origine necunoscuta. Der. din sl. (Cihac II 311) este cit se poate de improbabila (Byhan 329). Din lat. refrĭcāre (Pushcariu 1426; REW 7159) sau *orĭfĭcāre < orĭfĭcium cf. port. refegar (Candrea GS III 426; Candrea; REW 7159N) sau din lat. *refĭccāre „a intari” cf. it. ficcare (Tiktin) nu sint convingatoare. Der. refec s. n. (cusatura de imbinare tiv; cearta dojana); refecatura s. f. (insailare tiv).

Intrare: refeca (3 -eca)
refeca1 (3 -eca) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refeca
  • refecare
  • refecat
  • refecatu‑
  • refecand
  • refecandu‑
 singular plural
  • refek
  • refecatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • refec
 (sa)
  • refec
  • refecam
  • refecai
  • refecasem
a II-a (tu)
  • refeci
 (sa)
  • refeci
  • refecai
  • refecashi
  • refecaseshi
a III-a (el, ea)
  • refek
 (sa)
  • refece
  • refeca
  • refeca
  • refecase
plural I (noi)
  • refecam
 (sa)
  • refecam
  • refecam
  • refecaram
  • refecaseram
  • refecasem
a II-a (voi)
  • refecatzi
 (sa)
  • refecatzi
  • refecatzi
  • refecaratzi
  • refecaseratzi
  • refecasetzi
a III-a (ei, ele)
  • refek
 (sa)
  • refece
  • refecau
  • refecara
  • refecasera
refeca2 (3 -eaca) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refeca
  • refecare
  • refecat
  • refecatu‑
  • refecand
  • refecandu‑
 singular plural
  • refeak
  • refecatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • refec
 (sa)
  • refec
  • refecam
  • refecai
  • refecasem
a II-a (tu)
  • refeci
 (sa)
  • refeci
  • refecai
  • refecashi
  • refecaseshi
a III-a (el, ea)
  • refeak
 (sa)
  • refece
  • refeca
  • refeca
  • refecase
plural I (noi)
  • refecam
 (sa)
  • refecam
  • refecam
  • refecaram
  • refecaseram
  • refecasem
a II-a (voi)
  • refecatzi
 (sa)
  • refecatzi
  • refecatzi
  • refecaratzi
  • refecaseratzi
  • refecasetzi
a III-a (ei, ele)
  • refeak
 (sa)
  • refece
  • refecau
  • refecara
  • refecasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

refeca, refecverb

  • 1. A coase un refec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tivi
    • format_quote Camasha de borangic subtzire shi refecata cu bibiluri. FILIMON C. 151. DLRLC
  • 2. A detasha cu fierastraul marginile teshite ale scandurilor brute pentru a obtzine scanduri paralelipipedice. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.