refecá (reféc át) vb. A coase cu refec a tivi. Mr. arufec(are). Origine necunoscuta. Der. din sl. (Cihac II 311) este cit se poate de improbabila (Byhan 329). Din lat. refrĭcāre (Pushcariu 1426; REW 7159) sau *orĭfĭcāre < orĭfĭcium cf. port. refegar (Candrea GS III 426; Candrea; REW 7159N) sau din lat. *refĭccāre „a intari” cf. it. ficcare (Tiktin) nu sint convingatoare. Der. refec s. n. (cusatura de imbinare tiv; cearta dojana); refecatura s. f. (insailare tiv).