ranji [At: CORESI EV. 58 / V: (inv) ran~ (reg) ~ngi (S shi: ringi) (Olt) rajni / Pzi: ~jesc / E: bg рънжа „a marli”; rajni prin metateza] 12 vit (D. animale) Ashi arata amenintzator coltzii (maraind). 34 vit (D. oameni) Ashi arata dintzii intro grimasa de rautate de batjocura de prostie de veselie prefacuta etc. Si: (Olt) a hargi. 5 vi A rade batjocoritor Si: (liv) a ricana. 6 vi (Pex) A zambi sau a rade (aratandushi dintzii). 7 vi (Ie) Ai ~ cuiva in (sau sub) nas Ashi bate joc de cineva care e prezent. 8 vi (Ie) A ~ in sine Ashi bate joc in sinea sa. 9 vi (Ie) A ~ la stele A nu avea ce manca. 10 vr (Fig; d. tzesaturi) A se destrama (1). 11 vi (Inv) Ashi bate joc. 12 vi (dp vsl шѧтати сѧ) A carti (1).

A RANJÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre unele animale) Ashi stramba gura aratandushi dintzii shi maraind amenintzator. 2) (despre oameni) Ashi schimonosi fatza intrun ras nefiresc. 2. tranz.: Ashi ~ dintzii ashi arata dintzii printro grimasa. /<bulg. ranža

ranjì v. 1. ashi arata dintzii vorbind de caini; 3. fig. a rade cu rautate. [Slav. *RÊJATI (serb. REJATI)].

RINJÍ rinjesc vb. IV. Intranz. shi refl. 1. (Despre animale mai ales despre ciini shi lupi) Ashi arata amenintzator dintzii a mirii aratindushi dintzii. Fiara rinji shi se repezi clampanind printre cini. SADOVEANU O. I 449. Ursul... se opri o clipa in loc se rinji la dinsa o scuipa drept in fatza. GANE N. II 48. ◊ Fig. Deacum e toamna. Din nori alburii Iarna rinjeshte cu dintzi de zapada. BENIUC V. 76. ◊ Tranz. (Cu complementul «dintzii») O infricoshata tigroaie... deschizindushi gura ishi rinjea dintzii. DRAGHICI R. 46. 2. (Despre oameni) Ashi arata dintzii intro grimasa de rautate de batjocura de prostie. Iordan Buza se rinji intrun fel ciudat la Pralea. VORNIC P. 186. Rinjea prosteshte gogeamite galiganul cu o frunte de un deget. BRATESCUVOINESHTI F. 42. Rinjind sarcastic sub mustatza intaritata Ladima i puse mina pe umar. CAMIL PETRESCU N. 39. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Rinjea rinjet uscat. BOLLIAC O. 197. ♦ A ride silit fara veselie. Sergentul Mezenuca era foarte vesel rinjea larg la gluma capitanului. SADOVEANU O. VI 210. ♦ Ashi bate joc de cineva. (Fig.) Cine scrie shi cum scrie? Nu cumva iarashi vrun cintec rinjind de biata domnie? HASDEU R. V. 18.

1) rinjésc v. intr. (bg. rŭmžý miriĭ; sirb. režati a mirii). Iron. Rid de rautate saŭ de nevoĭe aratindumĭ dintziĭ. (Se zice shi despre cinĭ cind ishĭ arata coltziĭ fara sa mushte). Rid prosteshte: nu rinji maĭ prostule! V. refl. Ce te tot rinjeshtĭ maĭ prostule? Pin met. shi rijnesc (Olt.). V. hlizesc.

2) rinjésc v. tr. (vsl. rongati vsirb. ružiti ruda cu rinjesc 1). Batjocuresc ridiculizez.

ranjí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ranjésc imperf. 3 sg. ranjeá; conj. prez. 3 sa ranjeásca

ranjí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ranjésc imperf. 3 sg. ranjeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ranjeásca

rinji (conj. rinjeasca)

ranjesc jeasca 3 conj. jeam 1 imp.

RANJÍ vb. (livr.) a ricana (reg.) a se tarshi (prin Transilv.) a hargi a se jimba. (Ce ~ asha?)

RANJÍ vb. v. destramá deshira rade.

RINJI vb. (livr.) a ricana (reg.) a se tirshi (prin Transilv.) a hirgi a se jimba. (Ce ~ asha?)

rinji vb. v. DESTRAMA. DESHIRA. RIDE.

rinjí (ranjésc ít) vb. A dispretzui. Sl. rĕgati (Tiktin). Sec. XVI inv. Der. rinjitor s. m. (inv. dispretzuitor).

rinjí (ranjésc ranjít) vb. 1. Ashi arata dintzii. 2. A avea un ris sardonic. Megl. ranges rangiri. Bg. ramža din sl. ręgnąti (Miklosich Slaw. Elem. 43; Cihac II 313; Byhan 329; Conev 56; cf. Densusianu Hlr. 258 269). Der. din lat. ringĕre (Koerting 8091) nu este posibila. Der. rinjet (var. rinjit rinjitura) s. f. (rictus); rinjeala s. f. (rictus); rinjitor adj. (crispat).