RINJÍ rinjesc vb. IV. Intranz. shi refl. 1. (Despre animale mai ales despre ciini shi lupi) Ashi arata amenintzator dintzii a mirii aratindushi dintzii. Fiara rinji shi se repezi clampanind printre cini. SADOVEANU O. I 449. Ursul... se opri o clipa in loc se rinji la dinsa o scuipa drept in fatza. GANE N. II 48. ◊ Fig. Deacum e toamna. Din nori alburii Iarna rinjeshte cu dintzi de zapada. BENIUC V. 76. ◊ Tranz. (Cu complementul «dintzii») O infricoshata tigroaie... deschizindushi gura ishi rinjea dintzii. DRAGHICI R. 46. 2. (Despre oameni) Ashi arata dintzii intro grimasa de rautate de batjocura de prostie. Iordan Buza se rinji intrun fel ciudat la Pralea. VORNIC P. 186. Rinjea prosteshte gogeamite galiganul cu o frunte de un deget. BRATESCUVOINESHTI F. 42. Rinjind sarcastic sub mustatza intaritata Ladima i puse mina pe umar. CAMIL PETRESCU N. 39. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Rinjea rinjet uscat. BOLLIAC O. 197. ♦ A ride silit fara veselie. Sergentul Mezenuca era foarte vesel rinjea larg la gluma capitanului. SADOVEANU O. VI 210. ♦ Ashi bate joc de cineva. (Fig.) Cine scrie shi cum scrie? Nu cumva iarashi vrun cintec rinjind de biata domnie? HASDEU R. V. 18.