Definitzia cu ID-ul 506786:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rinjí (ranjésc ranjít) vb. 1. Ashi arata dintzii. 2. A avea un ris sardonic. Megl. ranges rangiri. Bg. ramža din sl. ręgnąti (Miklosich Slaw. Elem. 43; Cihac II 313; Byhan 329; Conev 56; cf. Densusianu Hlr. 258 269). Der. din lat. ringĕre (Koerting 8091) nu este posibila. Der. rinjet (var. rinjit rinjitura) s. f. (rictus); rinjeala s. f. (rictus); rinjitor adj. (crispat).