dexonline

info

13 definiții pentru rablagi

din care

explicative DEX (6)
ortografice DOOM (2)
relaționale (2)
etimologice (2)
argou (1)

Explicative DEX

RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv).

rablagi vr [At: DL / V: răblăgi, reblegi / Pzi: ~gesc / E: rablagiu] 1 (Fam; d. obiecte) A se deteriora prin întrebuințare îndelungată. 2 (D. ființe) A-și pierde puterea fizică și intelectuală, datorită bătrâneții Si: a se ramoli, a se rebegi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Familiar; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora; (despre ființe) a-și pierde puterile, a se ramoli. – Variantă: răblăgi vb. IV.

A SE RABLAGÍ mă ~ésc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se hârbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-și pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

RĂBLĂGÍ vb. IV v. rablagi.

răblăgi v vz rablagi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

!rablagí (a se ~) (fam.) (ra-bla-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rablagéște, imperf. 3 sg. se rablageá; conj. prez. 3 să se rablageáscă

rablagí vb. (sil. -bla-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rablagésc, imperf. 3 sg. rablageá; conj. prez. 3 sg. și pl. rablageáscă

Relaționale

RABLAGÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, ramoli, strica, uza.

rablagi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. RAMOLI. STRICA. UZA.

Etimologice

RABLAGÍ, rablagésc, vb. IV. Refl. ~ (~; după Graur, prin încrucișare între rablă și damblagi)

rablagi În BL, VII, p. 122, și, mai pe larg, în BL, XIV, p. 110, am explicat pe rablagiu prin rablă, poate sub influența lui damblagiu. Am arătat acolo că s-a format și un, verb, a se rablagi, care, sub influența lui bleg, a fost transformat în reblegi. Cîteva adaosuri sînt necesare. Mai întîi atestări: rablagit, la acad. Iorgu Iordan, SCL, XXIV, p. 713. în DLRM se adaugă variantele răblăgi, răblăgiu; răblăgi apare și la Udrescu, s. v, știolf. Tot la Udrescu găsim și rebleagă, reblegitură și rebeagă, pe care îl întîlnim și în Lex. reg. II, p. 71 (din Roșiorii de Vede). Pe cît se pare, nu e numai încrucișare cu bleg, ci, așa cum presupuneam în articolul citat din BL, XIV, și. cu rebegi, a cărui origine nu e clară: CADE îl explică prin magh. rebegni, ceea ce, pe drept cuvînt, nu a găsit asentimentul lui Tamás. Mai semnalez, în sfîrșit, varianta răblări, BL, IV, p. 68.

sursa: GAER (1975)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Argou

rablagi, rablagesc v. r. 1. (d. obiecte) a se strica, a se uza 2. (d. ființe) a-și pierde puterile / vigoarea / sănătatea; a se ramoli

Intrare: rablagi

rablagi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

silabație: ra-bla-gi info

verb (V407) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rablagi	rablagire	rablagit rablagitu‑	rablagind rablagindu‑	singular	plural
		(a) rablagi	rablagire	rablagit rablagitu‑	rablagind rablagindu‑	rablagește	rablagiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	rablagesc	(să) rablagesc	rablageam	rablagii	rablagisem
	a II-a (tu)	rablagești	(să) rablagești	rablageai	rablagiși	rablagiseși
	a III-a (el, ea)	rablagește	(să) rablagească	rablagea	rablagi	rablagise
plural	I (noi)	rablagim	(să) rablagim	rablageam	rablagirăm	rablagiserăm rablagisem
	a II-a (voi)	rablagiți	(să) rablagiți	rablageați	rablagirăți	rablagiserăți rablagiseți
	a III-a (ei, ele)	rablagesc	(să) rablagească	rablageau	rablagiră	rablagiseră

răblăgi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V407)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) răblăgi	răblăgire	răblăgit răblăgitu‑	răblăgind răblăgindu‑	singular	plural
		(a) răblăgi	răblăgire	răblăgit răblăgitu‑	răblăgind răblăgindu‑	răblăgește	răblăgiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	răblăgesc	(să) răblăgesc	răblăgeam	răblăgii	răblăgisem
	a II-a (tu)	răblăgești	(să) răblăgești	răblăgeai	răblăgiși	răblăgiseși
	a III-a (el, ea)	răblăgește	(să) răblăgească	răblăgea	răblăgi	răblăgise
plural	I (noi)	răblăgim	(să) răblăgim	răblăgeam	răblăgirăm	răblăgiserăm răblăgisem
	a II-a (voi)	răblăgiți	(să) răblăgiți	răblăgeați	răblăgirăți	răblăgiserăți răblăgiseți
	a III-a (ei, ele)	răblăgesc	(să) răblăgească	răblăgeau	răblăgiră	răblăgiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

rablagi, rablagescverb

1. familiar (Despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată). DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: degrada deteriora strica uza învechi
- 1.1. (Despre ființe) A-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. DEX '09 DLRLC
  
  sinonime: ramoli

etimologie:

derivat regresiv rablagiu DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.