pretinde [At: ASACHI S. L. I 227 / V: (inv) ~ten~ (cscj) ~da ~tenda / Pzi: pretind (reg) pretinz / E: lat praetendere fr prétendre] 1 vt A cere in mod insistent considerand k este indreptatzit k i se cuvine. 2 vt A ridica pretentzii (1) Si: a revendica a reclama (2) (inv) a pretendelui a pretenderisi (1). 3 vr Ashi atribui o calitate care nu o are. 4 vr A avea despre sine o parere mai buna decat sar cuveni in privintza posibilitatzilor intelectuale a insushirilor fizice etc. Si: a se supraevalua a se supraestima. 5 vi (Rar) A aspira Si: a dori a mari (3) a tzinti. 6 vr A se impune k o necesitate Si: a necesita (2). 7 vt (Urmat de determinari introduse prin conjunctzia „k”) A afirma cu tarie ceva care nu este dovedit k adevarat. 8 vt A avea convigerea adesea nejustificata k... Si: (inv) a pretenderisi (2) (ivr) a pretendui.

PRETÍNDE pretínd vb. III. Tranz. 1. A cere a reclama (cu tarie) un lucru considerat k fiind un drept cuvenit a ridica pretentzii a revendica. Pretinde un teren in afara de raza noastra de actziune. C. PETRESCU R. DR. 202. Nu anticipez cu nimic shi nu pretind nimic. CALINESCU E. O. II 145. Teofil nar fi pretins bani gheatza. REBREANU R. 50. ◊ (Urmat de o completiva dreapta introdusa prin «k» sau «sa») A pretins de la directzie sai dea ei... un rol. CARAGIALE O. III 9. Cucoana dsale pretinde sai fac eu vizita mai intii in contra tuturor regulelor etichetei. ALECSANDRI T. I 275. Imi pare deshantzat k dumneata ai luat un capritz drept amor shi inca pretinzi sa te iau de sotzie! NEGRUZZI S. I 25. ♦ A insista a starui k ceva sa se infaptuiasca. Prin urmare dumneata pretinzi so legam pe femeia asta shi so ducem la bolnitza caci e nebuna? SADOVEANU B. 191. Pretinde k guvernul sa fie energic sa shtie ce vrea shi sa pastreze ordinea shi disciplina. REBREANU R. I 222. ◊ (Urmat de o determinare in dativ indicind persoana de la care se cere) Neshtiutorilor de carte nu li se putea pretinde sa aiba cunoshtintza de opera scriitorului. SADOVEANU E. 96. Nimeni nui poate pretinde sa se inmorminteze de vie. REBREANU R. I 48. 2. A sustzine a afirma (cu tarie). Totzi cei care nu vor sa intzeleaga prezentul sau care i se opun pretind k nu se pricep la politica. DEMETRIUS C. 8. A! tu pretinzi in fatzami k a cinta nu pot? ALECSANDRI T. II 289. ◊ Intranz. Nishte friguri trecatoare... cel putzin astfel pretinde medicul. BOLINTINEANU O. 455. ◊ Refl. Ashi atribui o calitate cerind sai fie recunoscuta. Nu e vorba k te pretinzi dar eshti; eshti un om... mai instruit. CARAGIALE O. II 137. 3. (Despre actziuni realizari creatzii) A avea nevoie de... a cere (imperios); a necesita. Problema e grea shi pretinde o examinare riguroasa. Prez. ind. shi: pretínz (CARAGIALE O. II 137). Varianta: (invechit) pretendá pretendez (KOGALNICEANU S. 193) vb. I

PRETÍNDE vb. III. tr. 1. A cere a ridica pretentzii a revendica (ceva). 2. A sustzine a afirma (cu convingere). ♦ refl. Ashi atribui (pe nedrept) o calitate ashi da aere de... 3. A necesita. [Cf. fr. prétendre].

PRETÍNDE vb. I. tr. 1. a cere a ridica pretentzii a revendica. 2. a sustzine a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. atzi atribui o calitate ashi da aere de... (dupa fr. prétendre)

A PRETÍNDE pretínd 1. tranz. 1) A solicita intro forma categorica. ~ ajutor. 2) A sustzine cu insistentza shi tarie. ~ cai adevarat. 3) A face sa fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind munca asidua. 2. intranz. A considera k are dreptul (la ceva); a aspira in mod deschis. ~ un post. /<fr. prétendre

A SE PRETÍNDE ma pretínd intranz. Ashi atribui ceva (o anumita pozitzie un statut social etc.) in mod nejustificat. /<fr. prétendre

pretinde v. 1. a reclama k un drept: a pretinde o parte la moshtenire; 2. a sustzine afirmativ: pretind k aceasta e falsh; 3. a vrea a cere: ce pretindetzi? 4. a aspira: a pretinde la un post.

pretenda v vz pretinde

pretende v vz pretinde

pretina^[1] v vz pretinde

pretinda v vz pretinde

PRETENDÁ vb. I v. pretinde.

*pretínd tíns a tinde v. tr. (fr. prétendre d. lat. praeténdere a intinde in ainte. V. tind). Reclam k un drept cer k ceva care mi se cuvine: a pretinde o moshtenire un tron; a pretinde k cineva satzĭ cedeze locu. Afirm sustzin: el pretinde kĭ nedreptatzit. V. intr. Aspir la: a pretinde la onorurĭ. V. refl. Ma daŭ drept afirm sustzin: el se pretinde neam cu ceĭ marĭ.

pretínde (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. pretínd 1 pl. pretíndem 2 pl. pretíndetzi imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 sa pretínda; ger. pretinzand; part. pretíns

pretínde vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. pretínd 1 pl. pretíndem 2 pl. pretíndetzi perf. s. 1 sg. pretinséi 1 pl. pretínseram; conj. prez. 3 sg. shi pl. pretínda; part. pretíns

PRETÍNDE vb. 1. v. cere. 2. a cere (inv. shi pop.) a apuca. (~ cuiva banii imprumutatzi.) 3. v. vrea. 4. v. sustzine. 5. a aspira a dori a jindui a nazui a pofti a ravni a tinde a tzinti a urmari a visa a viza (rar) a starui (inv. shi reg.) a nasli (reg.) a naduli (prin Transilv. shi Mold.) a barani (inv.) a atzinti a bate a jelui a nadajdui. (Nu ~ sa fie un geniu.) 6. v. necesita.

PRETÍNDE vb. v. supraaprecia supraestima supraevalua.

pretinde vb. v. SUPRAAPRECIA. SUPRAESTIMA. SUPRAEVALUA.

PRETINDE vb. 1. a cere a reclama a revendica (inv. shi reg.) a striga. (inv.) a pretendelui a pretendui (grecism inv.) a pretenderisi. (~ sa i se faca dreptate.) 2. a cere (inv. shi pop.) a apuca. (~ cuiva banii.) 3. a cere a voi a vrea. (Iata ce ~ eu de la voi; cit ~ pe ceas?) 4. a afirma a declara a spune a sustzine a zice (grecism inv.) a pretenderisi. (~ k marfa e de buna calitate.) 5. a aspira a dori a jindui a nazui a pofti a rivni a tinde a tzinti a urmari a visa a viza (rar) a starui (inv. shi reg.) a nasli (reg.) a naduli (prin Transilv. shi Mold.) a barani (inv.) a atzinti a bate a jelui a nadajdui. (Nu ~ sa fie un geniu.) 6. a cere a comporta a impune a necesita a reclama a solicita (inv.) a nevoi. (Aceasta actziune ~ multe eforturi.)