6 definiții pentru precugeta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
precugeta vt [At: MARCOVICI, D. 290/3 / Pzi: precuget / E: pre- + cugeta cf lat praecogitare] 1 (Asr) A chibzui înainte de a face ceva. 2 (Pex) A chibzui.
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Învechit) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRECUGETÁ, precúget, vb. I. Tranz. (Înv.) A chibzui, a medita înainte de a face ceva; a premedita, a plănui. – Din pre2- + cugeta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
*precúget, a -á v. tr. (d. cuget). Rar. Premeditez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRECUGETÁ vb. v. plănui, premedita.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
precugeta vb. v. PLĂNUI. PREMEDITA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT6) Surse flexiune: DLRM, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
precugeta, precugetverb
-
- Nu era el un caracter să precugete vreo faptă înainte de a o împlini. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- pre- + cugeta DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.