POIÁTĂ, poieți, s. f. (Reg.) 1. Coteț pentru păsările de curte, pentru porci. 2. Grajd pentru vite; șopron. 3. Adăpost rudimentar pentru oameni, la câmp sau la stână. ♦ Bucătărie de vară. [Pr.: po-ia-] – Din sl. pojata.

poiată sf [At: PALIA (1581), 136/6 / P: po-ia~ / V: (reg) poaită, poiat s, pui~ / Pl: ~ieți / E: slv поꙗта, srb pojat, mg pajta] 1 (Trs) Grajd pentru vitele mari. 2 (Mar; Mol) Adăpost rudimentar din împletitură de nuiele, folosit ca grajd. 3 (Reg) Adăpost de iarnă mai mic decât grajdul, pentru oi, capre și alte animale mici Si: staul. 4 (Mol; Mun; Dob) Cocină. 5 (Reg) Coteț pentru păsările de curte. 6 (Mol; Trs) Colibă. 7 (Mol; Trs; spc) Colibă care servește de adăpost la câmp sau la stână. 8 (Mol; Trs; spc) Parte a stânii unde locuiesc ciobanii. 9 (Pop) Bucătărie de vară. 10 (Reg) Cămară.

POIÁTĂ, poieți, s. f. (Reg.) 1. Adăpost (rudimentar) pentru păsările de curte, pentru porci, pentru vite. 2. Adăpost pentru oameni, la câmp sau la stână. ♦ Bucătărie de vară. [Pr.: po-ia-] – Din sl. pojata.

POIÁTĂ, poieți, s. f. (Regional) 1. Adăpost pentru păsările de curte. V. coteț. Baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și o ia la bătaie, de-ți venea să-i plîngi de milă. CREANGĂ, P. 69. O vulpe la țăran se înnădise odată La păsări în poiată. DONICI, F. 39. 2. Adăpost pentru vite, pentru porci. V. grajd, staul. Atras de gemetele lui Vasile, se îndreptă spre poiată, îl găsi grămadă în fundul poieții. BUJOR, S. 93. Oricine hrănește un porc în poiată trebuie s-o știe aceasta. GANE, N. I 223. 3. Șopron. Spre marea mea bucurie, descoperii din dos și la lumina unui chibrit o poiată de scînduri plină de fîn. HOGAȘ, M. II 84. 4. Adăpost primitiv făcut pentru oameni la cîmp sau la stînă. Iată că un păcătos de jitar, cum ședea la o poiată, aproape de marginea unui sat, pune pușca la ochi. ȘEZ. VIII 57.

POIÁTĂ poiéți f. reg. Construcție anexă pentru animale sau pentru păsări domestice într-o gospodărie personală. /<sl. pojata

POIATĂ s.f. 1. (Ban.) Grajd (pentru vite mari). Poĭată. Stabulum. AC, 361. 2. (Mold.) Coteț (pentru păsări). Fumăritul . . . cîte 2 orți de casă sau de grajdiu cine avea sau poiată. N. COSTIN. Etimologie: sl. pojata, scr. pojat. Cf. ș u r ă.

poiată f. Mold. 1. grajd din gard de nuiele; 2. coteț: poieți pentru păsări CR. [Slovean POIATA, colibă, grajd].

poĭátă f., pl. ĭete și ĭețĭ (rut. po-ĭata, acoperemînt, casă, bg. „stînă”, sîrb. „staul”; ung. pajta, șopron. Bern. 1, 450). Mold. Coteț, cotineață, adăpost de păsărĭ (oare). Trans. Staul. Vc. Șopronu pivnițeĭ.

poaită sf vz poiată

poiat s vz poiată

puiată sf vz poiată

poiátă (reg.) s. f., g.-d. art. poiéții; pl. poiéți

poiátă s. f., g.-d. art. poiéții; pl. poiéți

poiată, pl. poieți

poiată, poieți.

POIÁTĂ s. v. bordei, cocină, colibă, coteț, grajd, pătul, staul, șopron.

poiată s. v. BORDEI. COCINĂ. COLIBĂ. COTEȚ. GRAJD. PĂTUL. STAUL. ȘOPRON.

poiátă (poiéți), s. f. – 1. (Mold.) Adăpost în curte. – 2. (Trans.) Grajd. – Mr., megl. puiată. Sl. pojata „colibă” (Miklosich, Lexicon, 654; Conev 81; Pușcariu, Dacor., VII, 356), cf. bg., sb., cr., slov. pojata.

poiátă, s.f. – Adăpost pentru vite sau păsări de curte: „În poiată, de cumnată / Și nu-i hori niciodată” (Bilțiu, 2006: 50); „Poiata pentru oi era din nuiele împletite, acoperită cu paie” (AER, 2010: 159; Remetea Chioarului). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. ♦ Poiețea = grajd mai mic ce se așază imediat lângă peretele grajdului mare și servește de culcuș vițeilor ori porcilor; poiețeaua destinată porcilor se numește comun coteț (Bud, 1908). – Din sl. pojata „colibă, grajd” (Șăineanu; Miklosich, Conev, Pușcariu, cf. DER; DEX).

poiátă, s.f. – Grajd pentru vite mari. Poiețea = grajd mai mic ce se așază imediat lângă peretele grajdului mare și servește de culcuș vițeilor ori porcilor; poiețeaua destinată porcilor se numește comun coteț (Bud 1908). – Din sl. pojata „colibă” (Miklosich, Pușcariu cf. DER).