PIÉPTAN piepteni s. m. 1. Obiect de toaleta confectzionat din os din metal din materiale plastice etc. cu dintzi maruntzi care serveshte la pieptanat¹ parul sau care femeile il poarta in par k podoaba. 2. (Mai ales la pl.) Unealta cu dintzi metalici folosita in industria casnica la pieptanatul¹ fibrelor textile; pieptanushi; p. ext. element al mashinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte unelte sau partzi componente ale acestora care seamana k forma sau k folosire cu un pieptan (1 2). [Var.: piéptene s. m.] Lat. pecten.

pieptan sm vz pieptene

pĭéptan anatúra pĭéptene V. pept.

PIÉPTENE s. m. v. pieptan.

piaptan sm vz pieptene

piapten sm vz pieptene

piaptin sm vz pieptene

piecten^[1] sn vz pieptene^[2] modificata

piepten sm vz pieptene

pieptene sm [At: DOSOFTEI V. S. septembrie 2^r/20 / V: piaptan (Pl: ~e) sn piapten piaptin (Pl: ~uri) sn ~ect~^[1] ~en (Pl: ~e) sn ~tin (Pl: ~e) sn ~tine ~ptzin / Pl: ~ni (pop) ~ptzeni / E: ml pecten inis] 1 Obiect de toaleta confectzionat dintro placa de os de metal de material plastic etc. cu dintzi pe una sau pe ambele partzi care serveshte la pieptanat sau care il poarta femeile in par. 2 (Bot; reg; ic) ~leVinerei Hasmatzuchi (Ahthriscus silvestris). 3 (Irg) TZesala pentru vite. 4 (Mpl) Unealta alcatuita dintro placa de lemn care sunt fixatzi dintzi ascutzitzi lungi metalici folosita in industria casnica la pieptanatul lanii al canepii etc. 5 (Pex) Element al mashinii industriale de pieptanat fibrele textile. 6 (Reg; gmtz; ie) A bate din (sau in) ~ni ori a face din ~ sau a face ~ni A clantzani din dintzi de frig din cauza unei emotzii etc. 7 (Ivr; pan; lpl) Instrument de tortura cu dintzi de fier Vz ciulin. 8 (Reg) Unealta de metal cu dintzi mari shi rari cu care se indeasa batatura la covoare sau la unele tzesaturi groase de lana Si: furculitza. 9 Scandurica speciala cu care se bat firele de tort la capatul panzei cand ele nu se mai pot bate cu vatalele. 10 (Reg) Parte a greblei care sunt fixatzi dintzii. 11 (Rar) Surdina de vioara. 12 (Reg) Unealta in forma de caush prevazuta cu dintzi rari cu ajutorul careia se culeg afinele. 13 (Trs) Unealta de lemn cu care se scutura samantza de canepa sau de in. 14 (Reg) Regulator la capatul grindeiului de plug. 15 (Reg) Capat mai lat al scocului unei lese de prins peshte Si: (reg) barbie dinte. 16 (Trs) Cerbice la jug. 17 (Trs; pex) Parte a jugului care sta pe cerbice. 18 (Reg) Con de brad. 19 (Trs) Fel de pieptanatura cu coc care shio fac femeile de la tzara. 20 (Reg; if pieptin) Cozoroc la shapca. 21 (Reg) Innaditura la doaga polobocului. 22 (Mun) Capacel mic de lemn cu care se infunda putina de muraturi.

pieptin sn^[1] vz pieptene corectata

pieptine sm vz pieptene

pieptzin sm vz pieptene

PIÉPTENE piepteni s. m. 1. Obiect de toaleta confectzionat din os din metal din materiale plastice etc. cu dintzi maruntzi care serveshte la pieptanat¹ parul sau care femeile il poarta in par k podoaba. 2. (Mai ales la pl.) Unealta cu dintzi metalici folosita in industria casnica la pieptanatul¹ fibrelor textile; pieptanushi; p. ext. element al mashinii industriale de pieptanat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte unelte sau partzi componente ale acestora care seamana k forma sau k intrebuintzare cu un pieptene (1 2). [Var.: piépten s. m.] Lat. pecten.

PIÉPTENE piepteni s. m. 1. Obiect de toaleta facut din os din celuloid din metal etc. cu dintzi care serveshte la pieptanat. Cine are barba are shi pieptene. NEGRUZZI S. I 249. La trup pepene La cap pieptene La picioare Rashchitoare (Cocoshul. GOROVEI C. 92. ◊ Fig. Vintul scapat din pieptenele padurii incepea sa goneasca shuierind prin maracini. DUMITRIU N. 187. Nu shtiu ce sa fac cu catzelul asta al meu. Cit i dau sa imbuce coastele top pieptene. SADOVEANU P. M. 69. ♦ Obiect asemanator cu cel descris mai sus uneori incrustat cu care femeile ishi prind parul. 2. (Mai ales la pl.) Unealta de diferite forme cu dintzi de fier care serveshte in industria casnica la pieptanatul firelor textile la descurcarea sau la aranjarea parului animalelor etc. Pieptenii de pieptanat ciltzi. CREANGA P. 59. ♦ Cilindru cu dintzi metalici sau pinza fara fire cu ace care constituie piesa principala la mashina de pieptanat. ◊ Pieptanush (1). 3. Unealta in forma de disc dintzat la periferie folosita pentru taierea filetului. Varianta: piépten s. m.

PIÉPTENE ~i m. 1) Obiect de toaleta constand dintro placa cu dintzi care serveshte la pieptanarea parului sau care il poarta femeile in par k podoaba. 2) Unealta cu dintzi de metal folosita la pieptanatul fibrelor textile (de lana de canepa etc.). 3) Orice unealta avand functzie sau forma asemanatoare. ◊ ~ de filetat cutzit cu dintzi pentru executarea fileturilor. /<lat. pecten

pieptene m. 1. unealta dintzata ce serva a alege shi curatza parul inul canepa; 2. pieptene de legat shi impodobit parul femeilor. [Lat. PECTINEM].

péptine (est) shi pĭéptene (vest) m. (lat. pĕcten péctinis; it. péttine pv. penche fr. peigne cat. pinta sp. peine pg. pente). Un instrument cu dintzĭ lungĭ suptzirĭ shi deshĭ care serveshte la curatzat paru capuluĭ firele de in shi de cinepa sh. a. Acelashĭ instrument de o forma maĭ eleganta shi intrebuintzat de femeĭ k sa le tzie paru shi k ornament (V. BSG. 1933 322). V. perie darac.

!pieptan s. m. pl. piepteni

piéptan / piéptene s. m. pl. piépteni

piéptene v. piéptan

piéptene s. m. pl. piépteni

pieptene pl. piepteni

pieptene teni sb.

PIÉPTENE s. v. darac daracitor furculitza regulator scarmanatoare surdina tzesala.

pieptene s. v. DARAC. DARACITOR. FURCULITZA. REGULATOR. SCARMANATOARE. SURDINA. TZESALA.

piéptene (piépteni) s. m. Obiect de toaleta pentru par darac. Mr. megl. chiaptine istr. coptir. Lat. pĕctĭnem (Pushcariu 1312; CandreaDens. 1383; REW 6328) cf. it. pettine prov. penche fr. peigne sp. peine port. pente. Der. pieptana vb. (a da cu pieptenele prin par; a daraci; a curatza a cizela a ingriji) care ar putea reprezenta lat. pĕctĭnāre (Pushcariu 1311; CandreaDens. 1384; REW 6329) cf. mr. megl. chiaptin; pieptanaritza s. f. (creastacocoshului Cynorosus cristatus); pieptanatura s. f. (coafura frizura) cf. lat. med. pectinatura; pieptanash s. m. (pieptene mic); pieptenel s. m. (darac); pieptanar s. m. (fabricant de piepteni); cheptene s. m. (Arg. bou).