perplex, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~ecși, ~e (rar, am) ~i / E: fr perplexe, lat perplexus, ger perplex] 1 (D. oameni; șîs a rămâne ~) Care nu știe ce să gândească, ce să facă într-o situație neașteptată, confuză, dificilă etc. Si: surprins, uimit. 2 (D. oameni) Care este lipsit de reacție Si: dezorientat, năuc, năucit, uluit. 3-4 (D. atitudinea, manifestările oamenilor) Care arată perplexitatea (1-2).

PERPLÉX, -Ă, perplecși, -xe, adj. Surprins și încurcat; dezorientat, nedumerit, uluit. Tînărul își întrerupse cuvintele și plecă ochii perplex, neputînd înțelege ce o fi greșit de și-a atras atîta nemulțumire. REBREANU, R. I 87. Mărturisesc că am rămas cam perplex cetind foiletoanele d-sale. GHEREA, ST. CR. III 67.

PERPLÉX, -Ă adj. Surprins, profund uimit; încurcat, dezorientat. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. perplexe, cf. lat. perplexus].

PERPLÉX, -Ă adj. surprins, profund uimit; dezorientat. (< fr. perplexe, lat. perplexus)

PERPLÉX ~xă (~cși, ~xe) (despre persoane și despre manifestările lor) Care manifestă surprindere și nedumerire; cu uimire și dezorientare. Înfățișare ~xă. /<fr. perplexe, lat. perplexus, germ. Perplex

perplex a. nedumerit, nehotărît.

*perpléx, -ă adj. (lat. perpléxus, d. plexus, împletit, pléctere, a împleti. V. complex, plete). Foarte încurcat, care nu știe ce să facă: a rămas perplex cînd ĭ-am spus asta. Adv. În mod perplex.

perpléx adj. m., pl. perplécși (-plecși); f. perpléxă, pl. perpléxe

perpléx adj. m., pl. perplécși; f. sg. perpléxă, pl. perpléxe

perplex, pl. perplecși, f. perplexă, pl. perplexe

perplex, -xă, -ecși, -xe.

PERPLÉX adj. 1. v. crucit. 2. v. uimit. 3. v. dezorientat.

PERPLEX adj. 1. crucit, minunat, stupefiat, surprins, uimit, uluit. 2. năuc, năucit, stupefiat, uimit, uluit. 3. (cu sens atenuat) derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit.