NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit.

nedumerit, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 399 / V: ~mirit, (reg) ~dome~, ~domi~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + dumerit] 1 (D. oameni) Care este mirat, surprins. 2 Care este încurcat sau uimit în fața unui fapt, a unui lucru etc. neașteptat, neclar Si: derutat, descumpănit, dezorientat, perplex, zăpăcit, (liv) deconcertat. 3 (D. sentimente, situații etc.) Care nu este clar Si: confuz. 4 Care produce confuzie, mirare, nedumerire Si: derutant.

NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj. ] – Ne- + dumerit.

NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit; nelămurit, surprins, uluit. Irena era sincer nedumerită, dincolo de motivul real al supărării ei. CAMIL PETRESCU, N. 135. Țăranii rămaseră pe loc. Se uitară unii la alții nedumeriți. REBREANU, R. I 231. Se uită un moment la mine nedumerită și întrebător, apoi iute se înroși. HOGAȘ, M. N. 30.

NEDUMERÍT ~tă (~ți, ~te) Care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru. /ne- + dumerit

nedumerit a. nehotărît, nesigur: nedumerită temere OD.

nedumerít, -ă adj. Care nu e dumerit, nu pricepe ce a fost saŭ nu știe ce să facă.

nedomerit, ~ă a vz nedumerit

nedomirit, ~ă sf vz nedumerit^[1] modificată

nedumirit, ~ă a vz nedumerit

+nedumerit (mirat) adj. m., pl. nedumeriți; f. sg. și pl. nedumerite^[1] (Sunt cam nedumerit.)

nedumerit

NEDUMERÍT adj. 1. v. mirat. (Om ~.) 2. v. nelămurit. 3. v. dezorientat.

NEDUMERIT adj. 1. mirat. (Om ~.) 2. nelămurit. (E puțin ~.) 3. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (Împrejurarea l-a lăsat ~.)