NEDUMERÍT A nedumeritzi te adj. Care nu este dumerit lamurit; care este mirat incurcat in fatza unui fapt a unui lucru etc.; neashteptat neclar. [Var.: nedumirít a adj.] Pref. ne + dumerit.

nedumerit ~a a [At: BARITZIU P. A. I 399 / V: ~mirit (reg) ~dome~ ~domi~ / Pl: ~itzi ~e / E: ne + dumerit] 1 (D. oameni) Care este mirat surprins. 2 Care este incurcat sau uimit in fatza unui fapt a unui lucru etc. neashteptat neclar Si: derutat descumpanit dezorientat perplex zapacit (liv) deconcertat. 3 (D. sentimente situatzii etc.) Care nu este clar Si: confuz. 4 Care produce confuzie mirare nedumerire Si: derutant.

NEDUMERÍT A nedumeritzi te adj. Care nu este dumerit lamurit; care este mirat incurcat in fatza unui fapt a unui lucru etc.; neashteptat neclar. [Var.: nedumirít a adj. ] Ne + dumerit.

NEDUMERÍT A nedumeritzi te adj. Care nu este dumerit; nelamurit surprins uluit. Irena era sincer nedumerita dincolo de motivul real al supararii ei. CAMIL PETRESCU N. 135. TZaranii ramasera pe loc. Se uitara unii la altzii nedumeritzi. REBREANU R. I 231. Se uita un moment la mine nedumerita shi intrebator apoi iute se inroshi. HOGASH M. N. 30.

NEDUMERÍT ~ta (~tzi ~te) Care este mirat incurcat in fatza unui fapt a unui lucru. /ne + dumerit

nedumerit a. nehotarit nesigur: nedumerita temere OD.

nedumerít a adj. Care nu e dumerit nu pricepe ce a fost saŭ nu shtie ce sa faca.

nedomerit ~a a vz nedumerit

nedomirit ~a sf vz nedumerit^[1] modificata

nedumirit ~a a vz nedumerit

+nedumerit (mirat) adj. m. pl. nedumeritzi; f. sg. shi pl. nedumerite^[1] (Sunt cam nedumerit.)

nedumerit

NEDUMERÍT adj. 1. v. mirat. (Om ~.) 2. v. nelamurit. 3. v. dezorientat.

NEDUMERIT adj. 1. mirat. (Om ~.) 2. nelamurit. (E putzin ~.) 3. derutat descumpanit dezorientat incurcat perplex zapacit (livr.) deconcertat (inv. shi fam.) sastisit. (Imprejurarea la lasat ~.)