nedumerit ~a a [At: BARITZIU P. A. I 399 / V: ~mirit (reg) ~dome~ ~domi~ / Pl: ~itzi ~e / E: ne + dumerit] 1 (D. oameni) Care este mirat surprins. 2 Care este incurcat sau uimit in fatza unui fapt a unui lucru etc. neashteptat neclar Si: derutat descumpanit dezorientat perplex zapacit (liv) deconcertat. 3 (D. sentimente situatzii etc.) Care nu este clar Si: confuz. 4 Care produce confuzie mirare nedumerire Si: derutant.