OBRÓC obroace s. n. 1. (In Evul Mediu in TZara Romaneasca shi in Moldova) Danie. 2. Masura de capacitate de 44 (obrocul mare) sau de 22 de ocale (obrocul mic) folosita in trecut. ♦ Vas mare de forma cilindrica larg la gura facut de obicei din scoartza de tei care serveshte k unitate de masura pentru cereale saupentru pastrarea shi transportul acestora; contzinutul acestui vas. ◊ Expr. A. pune (sau a ascunde a tzine etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de vazul lumii a tzine ascuns a ascunde bine ceva. 3. Cosh de nuiele fara fund cu care se prind peshtii. [Var.: oboróc s. n.] Din ucr. uborok.

obroc sn vz oboroc

OBROC s. n. v. oboroc.

obroc n. 1. banitza: obroc de ovaz; fig. a pune lumina sub obroc a ascunde oamenilor adevarul; 2. obricaritza. [Rut. OBROK portzie; sensul 1 prin confuziune cu oboroc].

1) obróc n. pl. oace (vsl. obrokŭ promisiune stipendiŭ d. reštirekon a vorbi a zice; sirb. obrok „portziune” bg. „dar” rut. rus. „leafa tain”; ung. abrak nutretz orz. V. noroc proroc). Vechĭ. Portziune de mincare tain. Apanaj. SHi oboroc (pin confuziune cu oboroc).

2) obróc V. oboroc.

OBORÓC s. n. v. obroc.

hoboroc sn vz oboroc

oboroak sf vz oboroc

oboroc sn [At: PALIA (1581) 182/1 / V: (ivr) obr~ ovr~ obric (reg) h~ (reg) ~oak obroak sf / Pl: ~oace / E: ucr уборок] 1 Vas mare de forma cilindrica larg la gura facut de obicei din coaja de tei care serveshte k unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea shi transportul acestora. 2 (Reg; ie) A pune (sau a ascunde a tzine) ceva sub ~ A feri un lucru de vazul lumii Si: a tainui. 3 (Reg; ie) A sta (sau a zabovi) sub ~ A ramane necunoscut. 4 (Reg; ie) A coase la ~oace A sforai. 5 (Reg; fig) Cap mare. 6 (Inv) Renta feudala data din produse. 7 (Reg) Ratzie de alimente data cuiva Si: portzie. 8 (Irg) Grauntze de ovaz date k hrana cailor. 9 (Mol) Cosh de nuiele fara fund cu care se prind peshti. 10 (Buc; if obroc) Ciubar in care se oparesc rufele. 11 (Buc; if obroaca) Toc al ushii. 12 (Buc; if obroaca; lpl) Rama de lemn a ferestrei. 13 (Reg; if hoboroc; shics) Dea ~ul Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 14 Dans popular nedefinit mai indeaproape. 15 Melodie dupa care se executa acest dans.

obric sn vz oboroc

obroak sf vz oboroc

ovroc sn vz oboroc

OBORÓC oboroace s. n. 1. (In evul mediu in TZara Romaneasca shi in Moldova) Danie. 2. Masura de capacitate de 44 sau de 22 de ocale folosita in trecut. ♦ Vas mare de forma cilindrica larg la gura facut de obicei din scoartza de tei care serveshte k unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea shi transportul acestora; contzinutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde a tzine etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de vazul lumii a tzine ascuns a ascunde bine ceva. 3. Cosh de nuiele fara fund cu care se prind peshtii. [Var.: obróc s. n.] Din ucr. uborok.

OBORÓC oboroace s. n. (SHi in forma obroc) 1. Vas mare de forma cilindrica larg la gura facut din scoartza de tei care serveshte (la tzara) k unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea shi transportul acestora. V. banitza miertza. Piuai in casoaia de alature fusele in oboroc sub pat iar furca dupa horn. CREANGA P. 5. La masura a ieshit... Dintrun snop Un oboroc. TEODORESCU P. P. 151. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde a tzine etc.) ceva sub obroc (sau oboroc) = a feri ceva de vazul lumii a tzine ascuns. Eshti cel ce astazi ai lumina; nu o pune subt obroc! laso sa lumineze aproapelui tau. GALACTION O. I 247. Batate pustia noroc k team pus sub oboroc. SHEZ. I 3. ◊ Fig. Lumina shtiintzei de carte nu a mai zabovit sub obroc pentru cei multzi. I. BOTEZ SHC. 8. 2. Cosh de nuiele fara fund in care se prinde crapul (din stuf). Punem oborocul unde umbla ori trece peshtele. SADOVEANU I. A. 112. 3. (Bucov.) Un fel de ciubarash in care se inmoaie rufele. Pina ior fierbe oalele la foc k sa toarne in obroc peste cameshi sau pus la stative shi sau fost dat la tzasut. SBIERA P. 309. Variante: oboroák (SADOVEANU O. VII 81 ALECSANDRI T. 920) s. f. obróc s. n.

OBORÓC ~oáce n. inv. 1) Recipient cilindric larg la gura facut de obicei din coaja de tei servind la pastrarea shi la transportarea cerealelor. 2) Contzinut al unui asemenea recipient. 3) Unitate de masura a capacitatzii folosita de regula pentru cereale. ◊ ~ mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. ~ mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealta primitiva de pescuit in forma de cilindru fara fund impletita din nuiele. /

OBOROC s.n. (Mold. TZR) 1. Vas care serveshte k unitate de masura pentru cereale. A: Norocul nu imparte cu oborocul ce unora varsa iar altora nici pica. CANTEMIR IST. B: Ceia ce vor avea miertza (o b o r o a c e MUNT.) sau veadre sau alte masuri hicleani . . . pre aceshtia foarte sai cearte cu bataie. INDREPTAREA LEGII. Sa trimita la TZutzora 30.000 obroace de faina shi 50.000 obroace orzu. R. GRECEANU. Doao obroace de samintza. ANT. 1766 296^v. ◊ Expr. A ascunde sub obroc = a tainui. Faptele lui cele bune stralucesc tuturor . . . nu sint ascunse subt obroc. ANTIM. 2. Ratzie portzie (de alimente) data cuiva. A: Ieshi un calugar shil afla dind piinea shi bucatele misheilor ce luasa obroc de la masa. VARLAAM. Sulger mare ispravnic pre toate oboroacele ce sa dau la cuhnele domneshti. URECHE. Facutulesau oboroace tuturor de la domnie de Ie da de toate ce le trebuie. NECULCE; cf. M. COSTIN; CANTEMIR IST.; AXINTE URICARIUL. B: SHi iau facut obroc bun k sai prisoseasca de toate. ANON. CANTAC. SHi in toate zilele iau fost ducind acel obrocu de la imparatzie. LET. 1758 115^r. Variante: obroc (VARLAAM; M. COSTIN; ANON. CANTAC.; R. GRECEANU; CANTEMIR. IST.; ANTIM; LET. 1758 115^r; ANT. 1766 296^v}. Etimologie: ucr. uborok.

oboroaca f. 1. oboroc: trei oboroace de grau PANN; 2. fig. ceva mare cat o oboroaca: oboroaca asta de shlic AL. [V. oboroc].

oboroc n. banitza: fusele in oboroc sub pat CR. [Rus. UBOROKŬ o masura].

hoboróc V. oboroc.

oboroák f. pl. e (d. [h]odorob supt infl. luĭ oboroace pl. luĭ oboroc). Nord. Oboroc (tirna) de nuĭelushe.

oboróc n. pl. oace (vrus. ubórok sirb. uborak o masura de capacitate d. vsl. oborukŭ d. vgerm. eimber ngerm. eimer galeata c’o toarta. V. cĭubar). Vechĭ. Banitza maĭ mare (facuta din coaja de copac) cu care se masuraŭ grinele. Fig. A pune lumina supt oboroc a impedeca raspindirea shtiintzeĭ saŭ a adevaruluĭ. Azĭ. Tirna maĭ mare (de 23 orĭ cit oboroaca). In Munt. obroc (pin confuziune cu obroc portziune). In Mold. shi hoboroc. V. speĭe.

!obroc (desp. obroc) (pop.; relig.) s. n. pl. obroace (mai ales in: a pune sub obroc)

!obróc (obroc) / oboróc (inv. pop.) s. n. pl. obroáce/ oboroáce

obroc roace.

oboróc v. obróc

oboróc s. n. pl. oboroáce

oboroc

OBORÓC s. v. dar donatzie portzie ratzie.

oboroc s. v. DAR. DONATZIE. PORTZIE. RATZIE.

obróc (obroáce) s. n. Portzie ratzie tain. Sl. obroku „leafa” (Miklosich Slaw. Elem. 33; Cihac II 223) cf. sb. cr. slov. ceh. pol. obrok „ratzie” mag. abrak „furaj”. Sa confundat cu obroc (var. inv. oboroc) s. n. (masura de capacitate pentru cereale; cosh; stavila ecluza) din sl. (v. rus.) uboruku (Cihac II 221; Byhan 322; Tiktin) cf. rus. oborog rut. uborok ceh. uborek sb. cr. uborak. Der. obroci vb. (a se prosti a se zapaci) in loc de *oboroci; obrici vb. (Olt. a opri a interzice) probabil pornind de la sensul de „a ratziona a limita”; obricaritza s. f. (ratzie); obroceala s. f. (zapaceala deruta).

obróc obroace s.n. (reg.) 1. Portzie ratzie. 2. Ofranda plata (Memoria 2001). Din sl. obrokǔ „leafa” (Scriban; Miklosich Cihac cf. DER).

obróc obroace s.n. Ofranda plata (Memoria 2001). Din sl. obrokǔ „leafa” (DER).

oboroák oboroáce s.f. (reg.) oboroc banitza.

oboróc oboroace (oborog) s.n. (reg.) Adapost pentru fan; shopron. Constructzie realizata din patru stalpi de lemn lungi de circa shapte metri legatzi in partea de sus shi de jos cu bare de lemn in forma patrata. Acoperishul are forma unei piramide care gliseaza pe stalpi in functzie de cantitatea de fan din shopron. Constructzie nelipsita din curtzile gospodariilor din satele de pe Visheu Iza aparand ceva mai rar in bazinul Marei shi a Cosaului shi aproape deloc in celelalte regiuni (Banatzeanu 1969: 78). Atestat shi in Maramureshul din dreapta Tisei in var. oborog. Etnologii au localizat astfel de constructzii (shoproane cu acoperish glisant) in tzarile din nord: „In Olanda de pilda avand absolut aceeashi structura shi infatzishare k cele maramureshene” (P. Petrescu 1969). „Io odata lam auzat k dormeam afara intrun oboroc” (Biltziu 2001: 261). Din ucr. uborok (DEX MDA); din rus. uborok „masura de capacitate” < vsl. uborokǔ (Scriban SHaineanu).

oboróc oace s.n. Adapost pentru fan construit in patru stalpi shi care are un acoperish glisant: „Io odata lam auzat k dormeam afara intrun oboroc” (Biltziu 2001: 261). Din ucr. uborok.

a tzine (ceva) sub obroc expr. a ascunde ceva.