opțiuni
  • info

16 definiții pentru năvleg (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.

năvleg, ~eagă [At: JIPESCU, O. 61 / V: navligă af, năbleg, năsvleg, ~eag, ~vlig, nev~, nebleg, neblej / Pl: ~egi, ~ege / E: nct] (Mun; Olt) 1-2 smf, a Nătâng (1-2). 3-4 smf, a (Om) bădăran. 5 sf (Dep) Om nepriceput. 6 sf (Dep) Om prost crescut. 7 a (D. părți ale corpului) Bolnav. 8 a (Pex; d. părți ale corpului) Schilod.

NĂVLÉG, -EÁGĂ, năvlegi, -e, s. m. și f. (Regional) Persoană înapoiată mintal; prost, tont. Se amestecă în vorbă Dumitrache, năvlegul. STANCU, D. 15. ♦ (Adjectival, despre părți ale corpului) Bolnav, beteag. Se poate trăi și cu un picior năvleg. STANCU, D. 321.

năvlég V. nevleg.

năbleg, ~eagă a vz năvleg

năvleag, ~ă a vz năvleg

năvlig a vz năvleg

nebleg, ~eagă a vz năvleg

neblej, ~ă a vz năvleg

nevleg, ~eagă a vz năvleg

nevlég, -eágă adj., pl. ca bleg (cp. cu ung. névleg, nominal, și cu rom. vlagă). Vest. Bleg, prost. Subst. Idiot. – În Arg. Ml. năvleg. V. primit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năvlég (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlégi; adj. f., s. f. năvleágă, pl. năvlége

năvlég adj. m., s. m. (sil. -vleg), pl. năvlégi; f. sg. năvleágă, pl. năvlége

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂVLÉG adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

năvleg adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năvlég (năvleágă), adj. – Prost. – Var. nevleg, (Olt.) năvlig. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu sl. nevolja „necesitate”; cf. nevolnic și sb. nevoljno, nevoljan „infirm”; dar lipsește veriga intermediară. Legătura cu vlagă și cu mag. névleg „nominal” (Scriban) este suspectă. În Munt. și Olt.

Intrare: năvleg (adj.)
năvleg1 (adj.) adjectiv
  • silabație: nă-vleg info
adjectiv (A58)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvleg
  • năvlegul
  • năvlegu‑
  • năvleagă
  • năvleaga
plural
  • năvlegi
  • năvlegii
  • năvlege
  • năvlegele
genitiv-dativ singular
  • năvleg
  • năvlegului
  • năvlege
  • năvlegei
plural
  • năvlegi
  • năvlegilor
  • năvlege
  • năvlegelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năvleg, năvleagăadjectiv

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.