opțiuni
  • info

13 definiții pentru motroși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Cf. mătrăși.

motroși1 vti [At: POLIZU / V: (cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: ns cf motroși2] (Reg) 1-2 A căuta. 3-4 A mocoși.

motroși2 v vz mătrăși

MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Et. nec. Cf. mătrăși.

MOTROȘÍ, motroșesc, vb. IV. Intranz. (Transilv.) A face ceva pe încetul, a lucra fără spor. V. mocoși. Zmeul motroșea cu mînile în despicătura stejarului. BOTA, P. 47.

motroșì v. 1. a năpusti: văzând pe țigan motroșit acolo în mijlocul drumului ISP.; 2. Mold. Tr. a lucra rău și migălind. [V. mătrășì].

mătrășésc (est) și motroșésc (vest) v. tr. (vsl. sîrb. po-trošiti, a cheltui mult, a risipi, a consuma; trošiti, a fărămiți. P. schimbarea luĭ p în m, cp. cu posac-mosac ș. a.). Fam. Expediez, fac să dispară, consum, cheltuĭesc, mănînc, pap: a mătrăși niște banĭ, un om (a-l ucide saŭ a-l depărta), o casă (vînzînd-o și cheltuind baniĭ). – În Șez. 32, 107, motr- (Suc.), acoper.

motroșésc, V. mătrășesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

motroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. motroșésc, imperf. 3 sg. motroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. motroșeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOTROȘÍ vb. v. migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, ticăi.

motroși vb. v. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. TICĂI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

motroșí, motroșésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) așeza. 2. a lucra rău și migălind.

motroșí, motroșesc, vb. tranz. – (reg.) A lucra ceva migălos (de mântuială); a trebălui. – Et. nec., cf. mătrăși (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: motroși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • motroși
  • motroșire
  • motroșit
  • motroșitu‑
  • motroșind
  • motroșindu‑
 singular plural
  • motroșește
  • motroșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • motroșesc
 (să)
  • motroșesc
  • motroșeam
  • motroșii
  • motroșisem
a II-a (tu)
  • motroșești
 (să)
  • motroșești
  • motroșeai
  • motroșiși
  • motroșiseși
a III-a (el, ea)
  • motroșește
 (să)
  • motroșească
  • motroșea
  • motroși
  • motroșise
plural I (noi)
  • motroșim
 (să)
  • motroșim
  • motroșeam
  • motroșirăm
  • motroșiserăm
  • motroșisem
a II-a (voi)
  • motroșiți
 (să)
  • motroșiți
  • motroșeați
  • motroșirăți
  • motroșiserăți
  • motroșiseți
a III-a (ei, ele)
  • motroșesc
 (să)
  • motroșească
  • motroșeau
  • motroșiră
  • motroșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

motroși, motroșescverb

etimologie:
  • cf. mătrăși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.