opțiuni
  • info

13 definiții pentru trebălui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui.

trebălui [At: IST. AM. 15v/20 / Pzi: ~esc / E: treabă + -ălui] 1 vt (Înv) A folosi. 2 vi (Fam) A face tot felul de treburi (26) mărunte (pe lângă gospodărie) Si: (pop) a roboti, (reg) a oblicări, a orfani. 3 vt (Bis; îvr) A trebui (14).

TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui.

TREBĂLUÍ, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. A face tot felul de treburi mărunte (mai ales pe lîngă casă); a roboti. Doi slujitori trebăluiau în lemnărie subt un șopron. SADOVEANU, O. VII 52. Călugărul prisăcar trebăluia printre stupi, însoțit în toate mișcările lui de un nour de albine. HOGAȘ, DR. II 22. ◊ Tranz. Pe cînd trebăluia toate cu mare hărnicie, se gîndea. SADOVEANU, P. M. 42. Unul din ei apucă spre păduri, să vadă n-a putea ceva trebălui și pe acolo. CREANGĂ, P. 144.

A TREBĂLUÍ ~iésc intranz. A se ocupa (fără mare grabă) cu diferite lucruri (mărunte) prin gospodărie; a roboti; a se porăi. /treabă + suf. ~ălui

trebăluì v. Mold. a face o treabă: n’o putea ceva trebălui p’acolo GR.

trebăluĭésc v. intr. (d. treabă). Fam. Robotesc, lucrez, fac treabă pin casă: trebăluind de mic copil (Sov. 210).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trebăluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiésc, imperf. 3 sg. trebăluiá; conj. prez. 3 să trebăluiáscă

trebăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiésc, imperf. 3 sg. trebăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. trebăluiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREBĂLUÍ vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lângă casă.)

TREBĂLUI vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lîngă casă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trebăluí, trebăluiesc, vb. intranz. – A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: „Nu ni-i lene a lucra și de dimineața până seara trebăluim” (Iadăra, 2011): „Mai trebăluiește prin gospodărie, îngrijind vaca și porcii” (Bârsana, 2013). – Din treabă (< sl. trěba) + suf. -ălui (Scriban, DEX, MDA).

trebăluí, trebăluiesc, vb. intranz. – A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: „Nu ni-i lene a lucra și de dimineața până seara trebăluim” (Iadara, 2011). – Din treabă (< sl. trěba) + -ălui.

Intrare: trebălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trebălui
  • trebăluire
  • trebăluit
  • trebăluitu‑
  • trebăluind
  • trebăluindu‑
 singular plural
  • trebăluiește
  • trebăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trebăluiesc
 (să)
  • trebăluiesc
  • trebăluiam
  • trebăluii
  • trebăluisem
a II-a (tu)
  • trebăluiești
 (să)
  • trebăluiești
  • trebăluiai
  • trebăluiși
  • trebăluiseși
a III-a (el, ea)
  • trebăluiește
 (să)
  • trebăluiască
  • trebăluia
  • trebălui
  • trebăluise
plural I (noi)
  • trebăluim
 (să)
  • trebăluim
  • trebăluiam
  • trebăluirăm
  • trebăluiserăm
  • trebăluisem
a II-a (voi)
  • trebăluiți
 (să)
  • trebăluiți
  • trebăluiați
  • trebăluirăți
  • trebăluiserăți
  • trebăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • trebăluiesc
 (să)
  • trebăluiască
  • trebăluiau
  • trebăluiră
  • trebăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trebălui, trebăluiescverb

  • 1. A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: roboti stropoli
    • format_quote Doi slujitori trebăluiau în lemnărie subt un șopron. SADOVEANU, O. VII 52. DLRLC
    • format_quote Călugărul prisăcar trebăluia printre stupi, însoțit în toate mișcările lui de un nour de albine. HOGAȘ, DR. II 22. DLRLC
    • format_quote Pe cînd trebăluia toate cu mare hărnicie, se gîndea. SADOVEANU, P. M. 42. DLRLC
    • format_quote Unul din ei apucă spre păduri, să vadă n-a putea ceva trebălui și pe acolo. CREANGĂ, P. 144. DLRLC
etimologie:
  • Treabă + sufix -ălui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.