opțiuni
  • info

15 definiții pentru melița

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.

melița1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ința, ~leța, (cscj) ~leți / Pzi: meliț, (reg) ~țez / E: meliță] 1 vt (C. i. părțile lemnoase ale tulpinilor de in sau de cânepă topite) A zdrobi cu melița pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 2 vt (Fig) A snopi în bătaie. 3 vi (Fig; șîe a ~ cu gura, a ~ din gură) A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni. 4 (Fam; îe) Îi ~ță gura Se zice despre un om care vorbește repede.

melița2 v vz amenința

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la cînepă, in etc.) A zdrobi cu melița, după topire, părțile lemnoase ale tulpinii de cînepă sau de in pentru a alege fuiorul și a înlătura puzderiile. [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perii, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. Ș-am cules-o [cînepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. 2. Tranz. Fig. A bate strașnic pe cineva, a snopi (în bătaie). Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198. 3. Intranz. Fig. (Uneori determinat prin «cu gura») A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stîngă, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89. Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312. Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163.

A MELIȚÁ méliț tranz. (cânepa sau inul) A prelucra cu melița. /Din meliță

melițà v. 1. a sfărâma inul sau cânepa cu melița; 2. fam. a bate strașnic. [Tras din meliță).

meleța v vz melița1

meleți v vz melița

melinița v vz melița1

2) méliț și -éz, a -á v. tr. (d. meliță). Sfărîm cînepa saŭ inu cu melița. Fig. Fam. Bat strașnic. Bleotocăresc, trăncănesc, flecăresc, vorbesc mult: toată ziŭa melița din gură. Dos. Clipesc (adică „mișc des pleoapele”).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

melițá (a ~) vb., ind. prez. 3 méliță

melițá vb., ind. prez. 1 sg. méliț, 3 sg. și pl. méliță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MELIȚÁ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

melița vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

melițá, melițez, vb. tranz. – 1. A lovi, a îmblăti. 2. A sta cu gura pe cineva, a certa, a striga la cineva: „Atunci om sări amândouă cu gura pe el, și-atâta l-om melița și l-om blăstăma până ce ne-a face pe voie” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 65). – Din meliță (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: melița
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • melița
  • melițare
  • melițat
  • melițatu‑
  • melițând
  • melițându‑
 singular plural
  • meliță
  • melițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meliț
 (să)
  • meliț
  • melițam
  • melițai
  • melițasem
a II-a (tu)
  • meliți
 (să)
  • meliți
  • melițai
  • melițași
  • melițaseși
a III-a (el, ea)
  • meliță
 (să)
  • melițe
  • melița
  • meliță
  • melițase
plural I (noi)
  • melițăm
 (să)
  • melițăm
  • melițam
  • melițarăm
  • melițaserăm
  • melițasem
a II-a (voi)
  • melițați
 (să)
  • melițați
  • melițați
  • melițarăți
  • melițaserăți
  • melițaseți
a III-a (ei, ele)
  • meliță
 (să)
  • melițe
  • melițau
  • melițară
  • melițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

melița, melițverb

  • 1. tranzitiv A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perie, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. DLRLC
    • format_quote Ș-am cules-o [cânepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. DLRLC
    • 1.1. figurat A bate strașnic pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: snopi
      • format_quote Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat Flecări, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni, îndruga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecări pălăvrăgi sporovăi trăncăni îndruga
    • format_quote Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stînga, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89. DLRLC
    • format_quote Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312. DLRLC
    • format_quote Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163. DLRLC
etimologie:
  • meliță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.