8 definiții pentru megieșesc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEGIEȘÉSC, -EÁSCĂ, megieșești, adj. (Pop.) Care aparține megieșilor, privitor la megieși. [Pr.: -gi-e-] – Megieș + suf. -esc.
MEGIEȘÉSC, -EÁSCĂ, megieșești, adj. (Pop.) Care aparține megieșilor, privitor la megieși. [Pr.: -gi-e-] – Megieș + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
megieșesc, ~ească a [At: CANTEMIR, HR. 93 / P: ~gi-e~ / Pl: ~ești / E: megieș + ~esc] (Înv) 1-2 Care aparține megieșilor (1-2). 3-4 Referitor la megieși (1-2). 5-6 De megieș (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGIEȘESC adj. (Mold., ȚR) Privitor la megieși. A: Îndemna și sfătuia de arme și de războiu cu alalți greci să nu să apuce, nici pre frumuseațe unii muieri să schimbe dragostea frățască și megieșască. CANTEMIR, HR. Că acolo boi sînt mulți și mari și-i duc și pre la alte margini megieșăști foarte mulți. COSM 1766, 185v. Etimologie: megieș + suf. -esc. Vezi si megieș, megieși, megieșie, megieșită.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) megieșésc, -eáscă adj. De megiaș. Cp. cu urieșesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
megieșésc (pop.) (-gi-e-) adj. m., f. megieșeáscă; pl. m. și f. megieșéști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
megieșésc adj. m. (sil. -gi-e-), f. megieșeáscă; pl. m. și f. megieșéști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEGIEȘÉSC adj. v. învecinat, limitrof, mărginaș, vecin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
megieșesc adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAȘ. VECIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: me-gi-e-șesc
adjectiv (A82) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
megieșesc, megieșeascăadjectiv
etimologie:
- Megieș + sufix -esc. DEX '98 DEX '09