limitrof ~a a [At: DRLU / Pl: ~i ~e / E: fr limitrophe] 1 Care se afla la limita (1) unei tzari a unui tzinut etc. Si: marginash (1). 2 (Ivr) De frontiera. 3 (D. tzari teritorii etc.) Care are granitza comuna cu... Si: invecinat vecin.

LIMITRÓF A limitrofi e adj. (Despre un tzinut o tzara etc.) Care se invecineaza cu... vecin invecinat marginash. Toate staruintzele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei judetze limitrofe au ramas infructuoase. CARAGIALE O. II 183. ♦ (Invechit neobishnuit) De frontiera. Venise ordinul guvernatorului general al vilaetului Dunarii catre toate autoritatzile limitrofe ale Dunarii sa mi se dea ajutor in excursiunea mea pre dreapta Dunarii. BOLLIAC O. 271.

LIMITRÓF A adj. (Despre un tzinut o tzara) Care se invecineaza cu...; vecin. [< fr. limitrophe cf. lat. limitrophus].

LIMITRÓF A adj. (despre un tzinut o tzara) care se invecineaza cu...; vecin. (< fr. limitrophe)

LIMITRÓF ~a (~i ~e) (despre o regiune o tzara etc.) Care se afla in imediata vecinatate; invecinat. [Sil. mitrof] /<fr. limitrophe lat. limitrophus

limitrof a. care e pe limita sau pe granitza: tzara limitrofa.

*limitróf a adj. (lat. limitrophus cuv. ibrid d. lat. limes limitis limita shi vgr. trophos nutritor d. trépho nutresc). Vecin care e la hotar: Romania e limitrofa cu Rusia.

limitróf (mitrof) adj. m. pl. limitrófi; f. limitrófa pl. limitrófe

limitróf adj. m. (sil. trof) pl. limitrófi; f. sg. limitrófa pl. limitrófe

limitrof trofa.

LIMITRÓF adj. 1. v. invecinat. 2. v. marginash.

LIMITROF adj. 1. invecinat marginash vecin (reg.) megiesh mejdash (inv.) megieshesc megieshit. (Pe teritoriul ~.) 2. laturalnic marginash (reg.) marginos. (Un drum ~.)

LIMI₂ „vecin frontiera”. ◊ L. limes „hotar limita” > fr. limi germ. id. it. id. engl. id. > rom. limi. □ ~trof (v. trof) adj. care se afla in limita la hotarul unei regiuni unei tzari etc.