lance sf [At: DOSOFTEI V. S. ianuarie 2^V/11 / V: (irg) ~ncie ~nge (ivr) ~ntza lean~ lentza / Pl: lanci (inv) ~nci ~ / E: mg láncsa lándzsa it lancia lat lancea] 1 Veche arma de atac formata dintro vergea lunga de lemn prevazuta cu un varf metalic ascutzit Si: sulitza. 2 (Prc) Varf metalic de forma triunghiulara al lancii (1). 3 (Asr; ie) A rupe ~a cu cineva A purta o discutzie in contradictoriu cu cineva. 4 (Ie) A pleca ~a A ceda. 5 (Iae) A se declara invins. 6 (Rar) Rana provocata de lance (1). 7 (Pex) Obiect ornamental sau cu diferite utilizari din metal de forma unei lanci (1). 8 (Pop) Bata cu varful metalic ascutzit. 9 (Pop) Batz lung cu carlig la varf cu care ciobanii prind oile Si: (reg) catza. 10 (Ivr) Instrument chirurgical de forma alungita pentru operarea fistulei lacrimale. 11 (Reg) Parte ascutzita a unui par cu care in timpul iernii se sparge gheatza Si: tzagla. 12 (Reg) Buzdugan. 13 (Reg) TZapina.

LÁNCE lanci s. f. Arma de atac de altadata alcatuita dintro vergea lunga de lemn cu un fier ascutzit fixat la virf; sulitza. Lanci scinteie lungi in soare arcuri se intind in vint. EMINESCU O. I 148. Ce catzi tu la noi in munte? Lancen coaste bardan frunte? ALECSANDRI P. II 23. Pl. shi: lance (NEGRUZZI S. I 160).

LÁNCE lanci f. Arma alba constand dintrun varf de fier montat intro vergea lunga de lemn. [G.D. lancii] /<it. lancia

lance f. sulitza: lanci scanteie lungi in soare EM.

*lánce f. pl. lancĭ (fr. lance it. láncio lat. láncea lance cuv. de origine celtica dupa Varone ĭar dupa Festu d. vgr. lóghe). Sulitza prajina lunga de vreo 23 metri cu un virf de fer la capat shi intrebuintzata k arma in unele cavaleriĭ. (In armata romaneasca o poarta numaĭ roshioriĭ shi numaĭ rindu intiĭ de soldatzĭ). Fig. A rupe o lance cu cineva (cum faceaŭ in evu mediŭ cavaleriĭ care se intreceaŭ intre eĭ) a disputa viguros cu cineva. A pleca lancea a te declara invins.

lancie sf vz lance

lange^[1] sf vz lance corectata

lantza sf vz lance

lentza^[1] sf vz lance corectata

lánce s. f. art. láncea g.d. art. lắncii; pl. lanci

lánce s. f. art. láncea g.d. art. lancii; pl. lanci

lance

LÁNCE s. v. sulitza.

LANCE s. (MIL. IST.) sulitza (inv.) fushte spicul.

lánce (lắnci) s. f. 1. Sulitza. 2. Bita de cioban. It. lancia (sec. XVIII) prin intermediul mag. lancsa sau al sl. cf. slov. lanča (Tiktin; Miklosich Slaw. Elem. 39; Byhan 318; REW 4878; DAR). Der. lancier (var. lancer) s. m. (purtator fabricant de lanci) din fr. lancier; lansa vb. (a arunca a proiecta; a descarca; a face cunoscut) din fr. lancer; lantzeta s. f. (instrument chirurgical) din fr. lancette sau germ. Lanzette.

lánce lanci s.f. „Bota cu care imbla pacurariu” (Papahagi 1925): „SHimi punetzi lancea la cap” (Papahagi 1925: 120121). Din it. lancia „sulitza” (sec. XVIII) (Scriban DER DEX MDA) prin magh. lancsa sau slov. lanča (Tiktin Miklosich DA cf. DER; MDA).

lánce lanci s.f. „Bota cu care imbla pacurariu” (Papahagi 1925): „SHimi punetzi lancea la cap” (Papahagi 1925: 120121). It. lancia prin magh. lancsa.

TELUM IMBELLE SINE ICTU CONIECIT (lat.) arunca lancea nevolnica fara vlaga Vergiliu „Eneida” II 544. Lancea aruncata de batranul rege Priam impotriva lui Pirus. Lovitura slaba care nushi atinge tzinta.