lánce (lắnci) s. f. 1. Sulitza. 2. Bita de cioban. It. lancia (sec. XVIII) prin intermediul mag. lancsa sau al sl. cf. slov. lanča (Tiktin; Miklosich Slaw. Elem. 39; Byhan 318; REW 4878; DAR). Der. lancier (var. lancer) s. m. (purtator fabricant de lanci) din fr. lancier; lansa vb. (a arunca a proiecta; a descarca; a face cunoscut) din fr. lancer; lantzeta s. f. (instrument chirurgical) din fr. lancette sau germ. Lanzette.