8 definiții pentru lamento
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LAMÉNTO, lamentouri, s. n. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. – Din it. lamento.
LAMÉNTO, lamentouri, s. n. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. – Din it. lamento.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
lamento sn [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1979, nr. 5, 873 / Pl: ~uri / E: it lamento] 1 Piesă muzicală, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. 2-3 (Liv; lpl) Lamentare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMÉNTO s.n. 1. (Muz.) Piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor. 2. (Liv.; la pl.) Jeluire; lamentație; plânsete, gemete; jale. [Sg. (2) lament. / cf. it. lamento, lat. lamenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAMÉNTO s. n. 1. (muz.) piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor. 2. (pl.) lamentație; plânsete. (< it. lamento)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
laménto (it.) s. n., art. laméntoul; pl. laméntouri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
laménto s. n., pl. lamentóuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
lamento (cuv. it. „plângere, tânguire”), piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, fără formă proprie și cu un caracter de tânguire. 1. Practică folclorică a „bocitului” la mort sau în cazul unor calamități naturale este conservată (în Europa de V) în anumite regiuni: Scoția, Irlanda (lament), Corsica (1). V. bocet. 2. Termen de origine veche fr. foarte răspândit în ev. med. alături de sin. său planc, planch, care definește o compoziție poetică neimplicând o formă muzicală fixă. 3. Tip de arie* exprimând durere, jale, introdusă în opera* it. a sec. 17, în apropierea culminației conflictului.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LAMENTO (cuv. it.) s. n. Piesă vocală cu caracter trist, tânguitor, specifică operei italiene din sec. 17-18, plasată, de obicei, imediat înaintea deznodământului dramatic (ex. l. din opera „Ariana” de Monteverdi). Din sec. 19, termenul are doar sensul de „cântec trist”, putând desemna o lucrare vocală sau instrumentală.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N74) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lamento, lamentourisubstantiv neutru
- 1. Piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, cu caracter de tânguire. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Plânsete, gemete. DNsinonime: jale jeluire lamentație
etimologie:
- lamento DEX '09 DEX '98 DN