înmănunchere sf [At: TEODOREANU, M. II, 70 / V: ~uche~, ~uchiare, ~nchiare / Pl: ~ri / E: înmănunchea] 1 Legare în mănunchi. 2 (Fig) Strângere la un loc.

inmănuchia v vz înmănunchea^[1] corectată

înmănuchere sf vz înmănunchere

înmănuchiare sf vz înmănunchere

înmănunchea [At: COSTINESCU / V: ~uchia, ~nchia / Pzi: ~chez / E: în + mănunchi] 1 vt A lega în mănunchi o cantitate de grâu, iarbă etc. 2 vr (Fig) A se aduna la un loc.

înmănunchiare sf vz înmănunchere

ÎNMĂNUNCHEÁ, înmănunchez, vb. I. 1. Tranz. A strînge, a lega în mănunchi, în snopi. (Fig.) Albumul de-anotimpuri s-a-ndepărtat în umbră Și toamnele bogate le-nmănunchem, stăpîni. DRAGOMIR, P. 60. 2. Refl. Fig. A se aduna la un loc, a se reuni. În jurul lui se înmănunchease un popor de voinici, și fulgerul paloșului său sclipise în patru părți de zare. SADOVEANU, O. I 93.

A ÎNMĂNUNCHEÁ ~éz tranz. (obiecte omogene) A lega în mănunchiuri. /în + mănunchi

înmănunchéz, a -cheá v. tr. Rar. Așez în formă de mănunchĭ, fac buchet. – Vechĭ măn-.

înmănunchére s. f., g.-d. art. înmănunchérii

înmănunchére s. f., g.-d. art. înmănunchérii

înmănuncheá (a ~) vb., ind. prez. 3 înmănuncheáză, 1 pl. înmănunchém; conj. prez. 3 să înmănunchéze; ger. înmănunchínd

înmănuncheá vb., ind. prez. 1 sg. înmănunchéz, 1 pl. înmănunchém; conj. prez. 3 sg. și pl. înmănunchéze; ger. înmănunchínd

ÎNMĂNUNCHEÁ vb. 1. (rar) a mănunchea. (A ~ grâul secerat.) 2. v. aduna.

ÎNMĂNUNCHEA vb. 1. (rar) a mănunchea. (A ~ grîul secerat.) 2. a (se) aduna, a (se) reuni, a (se) strînge. (Și-a ~ versurile într-un volum.)