incrucisha [At: TEODORESCU P. P. 562 / Pzi: ~shez / E: in + crucish] 12 vtr A (se) asheza crucish Si: a (se) incruci (45). 3 vt A pune bratzele unul peste altul in forma de cruce pe piept. 4 vt A asheza picioarele turceshte. 56 vt (Ie) Ashi ~ bratzele A sta inactiv (in semn de protest). 7 vt (Iae) A avea o atitudine de indiferentza. 8 vt (Ie) A ~ sabiile A se duela. 9 vr (Pex; iae) A incepe lupta. 1011 vr (SHfg; d. ochi privire) A se uita (crucish sau) cu rautate la cineva. 12 vrr (D. drumuri) A se intersecta. 13 vrr (D. persoane) A trece unul pe langa altul venind din directzii diferite. 14 vt (Fig) A contracara. 15 vt A imperechea specii diferite de animale sau de plante pentru a obtzine urmashi cu insushiri superioare. 16 vt (Inv; fig) A amesteca. 17 vr (Inv) A face semnul crucii. 18 vr (Fig) A inlemni de mirare. 19 vi (Frm; d. nave) A naviga in larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicatzie. 20 vi (Pgn) A naviga. 21 vt (Ie) Ashi ~ privirile A se privi unul pe celalalt.

INCRUCISHÁ incrucishez vb. I. 1. Tranz. A pune a asheza crucish. Altele pinze lua Pe ierburi K lentindea Pe cimpuri Lencrucisha. TEODORESCU P. P. 552. ♦ (Cu privire la miini) A impreuna (pe piept); (cu privire la picioare) a asheza crucish unul peste altul. Incrucisheaza minile dupa obicei ishi drege glasul shi spune cu smerenie. CREANGA A. 95. ◊ Expr. A incrucisha bratzele (pe piept) = a sta in inactivitate a privi pasiv la activitatea altora la desfashurarea evenimentelor. In loc sa incrucisham bratzele pe piept... sa ne facem mai bine datoria. SADOVEANU O. VI 440. A incrucisha miinile pe piept v. mina. 2. Refl. reciproc. (Despre fiintze sau obiecte in mishcare) A se intilni venind din directzii diferite. Macar k erau multzi se cunoshteau aproape totzi intre ei fiindca se salutau cind se incrucishau trasurile. PAS Z. I 238. Te shtiu eshti un student la Institut Ne intilnim pe strada neam vazut Nencrucisham in orice zi in cale SHtiu toate drumurile vietzii tale. D. BOTEZ F. S. 11. Trei zile dea rindul sencrucishara deasupra batrinului fluviu ucigatoarele ghiulele. D. ZAMFIRESCU R. 189. ◊ Fig. Glasurile se incrucishau deveneau din ce in ce mai grabite. C. PETRESCU S. 150. Pe batatura din fatza circiumii se incrucishau toate veshtile shi zvonurile. REBREANU R. II 172. Gindurile i se incrucishau co iutzeala fulgeratoare. BART E. 22. ♦ (Despre cai de comunicatzie) A se intretaia. Cum nu cunoashtetzi dumneavoastra drumul se poate intimpla sa ratacitzi k potecile se taie shi se incrucisheaza intre ele de nu le mai dai de capat. HOGASH M. N. 153. ◊ Tranz. Drumul spre Amara incrucisha shoseaua judetzeana. REBREANU R. I 70. ♦ (Despre sabii) A se lovi una de alta in timpul luptei. Sabiile incepura a se incrucisha. EMINESCU N. 124. ◊ Tranz. Lancile shincrucisheaza privind armia din vai. EMINESCU O. IV 137. 3. Intranz. (Mar.; frantzuzism despre nave) A naviga in larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicatzie; p. ext. a naviga. Siluetele maretze ale unor pacheboturi se vor ivi in zare shi mii de barci cu pinze vor incrucisha pe deasupra valurilor acum singuratice shi pustii. BOGZA V. J. 8. 4. Tranz. (Biol.) A uni a impreuna specii diferite de animale sau de plante pentru a obtzine urmashi care sa intruneasca insushiri ale ambelor specii. 5. Refl. (Lingv.; despre doua limbi) A se influentza reciproc in cursul unui contact indelungat.

A INCRUCISHÁ ~éz tranz. 1) A pune crucish; a asheza in forma de cruce. ◊ ~ sabiile a incepe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face sa procreeze obtzinand un hibrid cu calitatzi superioare; a hibridiza. ~ diverse rase de animale. [Sil. incru] /in + crucish

A SE INCRUCISHÁ ma ~éz intranz. 1) (despre drumuri linii etc.) A veni din directzii diferite intalninduse intrun punct; a se intretaia; a se intersecta. 2) (despre fiintze sau obiecte in mishcare) A trece prin acelashi loc venind in intampinare shi continuandushi drumul in directzii opuse; a se intalni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influentza reciproc in urma unui contact dand nashtere unui idiom amestecat. /in + crucish

incrucishà v. 1. a pune crucish: a incrucisha bratzele; 2. a merge crucish: drumurile se incrucishau.

incrucishéz v. tr. (d. crucish). Pun crucish: incrucishez bratzele. V. intr. Merg crucish explorez cimpu marea: vapoarele incrucishaŭ. V. refl. Ma pun is ashezat crucish: drumurile se incrucisheaza.

incrucishá (a ~) vb. ind. prez. 3 incrucisheáza 1 pl. incrucishắm; conj. prez. 3 sa incrucishéze; ger. incrucishand

incrucishá vb. ind. prez. 1 sg. incrucishéz 3 sg. shi pl. incrucisheáza 1 pl. incrucisham; conj. prez. 3 sg. shi pl. incrucishéze; ger. incrucishand

incrucisha (ind. prez. 3 sg. shi pl. incrucisheaza 1 pl. incrucisham ger. incrucishind)

INCRUCISHÁ vb. 1. v. intretaia. 2. (inv.) a cruci. (Ishi ~ picioarele.) 3. v. imperechea. 4. (BIOL.) (rar) a metisa (reg.) a mistritza. (A ~ diverse rase de animale.) 5. v. corci.

INCRUCISHA vb. 1. a se interfera a se intersecta a se intretaia (rar) a se strataia a se taia. (Liniile se ~.) 2. (inv.) a cruci. (Ishi ~ picioarele.) 3. a (se) goni a (se) imperechea a (se) impreuna (pop.) a (se) catzeli a (se) insotzi (reg.) a (se) pui. (Sint animale care se ~.) 4. (rar) a metisa (reg.) a mistritza. (A ~ diverse rase de animale.) 5. a se amesteca a se corci. (Doua specii de plante se pot ~.)