IMPUIÁ impuiez vb. I. Tranz. (Fam.; in expr.) A impuia capul (sau urechile) cuiva = a face sa intre in mintea cuiva o idee insistand asupra ei; a ametzi pe cineva cu vorbaria. [Pr.: puia. Prez. ind. shi: (reg.) impui] In + pui.

impuia [At: ANON. CAR. / P: ~puia / Pzi: 3 ~iaza (reg) ~puie / E: in + pui] (Pop) 1 vta (D. animale) A face pui Si: a catzeli a fata a se inmultzi a plodi. 2 vta (Fig; d. bube) A se intinde. 3 vir (D. dragoste) A incoltzi. 4 vt (Ie) A ~ urechile (sau capul sufletul) cuiva A face sa intre o idee in mintea cuiva repetando la nesfarshit. 5 vt (Iae) A ametzi cu vorba. 6 vt (Reg) A impodobi cu ornamente Si: a impestritza.

IMPUIÁ impuiez vb. I. Tranz. (in expr.) A impuia capul (sau urechile) cuiva = a face sa intre in mintea cuiva o idee insistand asupra ei; a ametzi pe cineva cu vorbaria. [Pr.: puia. Prez. ind. shi: (reg.) impúi] In + pui.

IMPUIÁ impuiez vb. I. Tranz. (In expr.) A impuia capul (sau urechile cuiva) = a repeta ceva in chip insistent shi obositor sau neplacut pentru cel care asculta; a bate (cuiva) capul a asurzi a ametzi. Mai ieshitzi afara k neatzi impuiat urechile necuratzilor. STANCU D. 13. Zvonurile astea le impuiara urechile. DELAVRANCEA H. T. 149. Haide nu ne mai impuia capul! carate cit e cu cinste catzi mai lungesc urechile o toana! CARAGIALE S. 54. Prez. ind. shi: impúi (DUMITRIU N. 280 GHICA S. 656).

A IMPUIÁ ~iéz tranz.: ~ capul (sau urechile) cuiva a repeta cuiva insistent un lucru; a ametzi pe cineva cu vorbaria. /in +pui

impuià v. 1. a face pui; 2. a se inmultzi; 3. a umplea a ametzi: a impuia urechile capul.

impuĭéz v. tr. (d. puĭ. V. puĭez). Umplu cu puĭ cu oŭa (k regina albinelor alveolele). Fig. (d. puĭ infloritura pe pinza). Umplu impanez: a impuĭa capu cuĭva cu palavre cu bocete.

!impuiá (a ~) (fam.) vb. ind. prez. 3 impúie/impuiáza 1 pl. impuiém; conj. prez. 3 sa impúie/sa impuiéze; ger. impuínd

impuiá vb. ind. prez. 1 sg. impuiéz 3 sg. shi pl. impuiáza 1 pl. impuiém; conj. prez. 3 sg. shi pl. impuiéze; ger. impuínd

impuia (ind. prez. 3 sg. shi pl. impuiaza 1 pl. impuiem)

impuiez iaza 3 ieze 3 conj. uiam 1 imp.

IMPUIÁ vb. v. inmultzi reproduce.

impuia vb. v. INMULTZI. REPRODUCE.

impuiá pers. 3 sg. impuiáza vb. I (pop.) 1. (despre animale shi pasari) a face oua a se inmultzi. 2. (despre bube) a se intinde. 3. (despre ganduri dragoste) a incoltzi a se incuiba. 4. (cu referire la urechile shi capul omului) a asurzi a bate capul a ametzi a nauci. 5. (cu referire la ornamente) a desena a coase pui pe ceva a impodobi a impestritza.