IMPUIÁ impuiez vb. I. Tranz. (In expr.) A impuia capul (sau urechile cuiva) = a repeta ceva in chip insistent shi obositor sau neplacut pentru cel care asculta; a bate (cuiva) capul a asurzi a ametzi. Mai ieshitzi afara k neatzi impuiat urechile necuratzilor. STANCU D. 13. Zvonurile astea le impuiara urechile. DELAVRANCEA H. T. 149. Haide nu ne mai impuia capul! carate cit e cu cinste catzi mai lungesc urechile o toana! CARAGIALE S. 54. Prez. ind. shi: impúi (DUMITRIU N. 280 GHICA S. 656).