hition, ~oană a [At: CUV. D. BĂTR. I, 285 / V: gitioan, hât~, ~teoan, ~teuan, ~ioan, ~iuan, vi~ / P: ~ti-o~ / Pl: ~i, ~e / E: mg hitvány] (Mgm; reg) 1 Slab. 2 Plăpând. 3 Care nu se poate îngrășa.

HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Regional, mai ales despre vite) Slab, prăpădit. Oile lui slăbiseră și se făcuseră numai abia calde de hitioane ce era. SBIERA, P. 9. – Pronunțat: -ti-on.

HITION adj. v. vitioan.

hitión, -oánă adj. (ung. hitvány, slab). Mold. Trans. Slab, slăbănog: vite hitioane. – Și vition (ca viclean din hiclean).

gitioan, ~ă a vz hition

hâtion, ~oană a vz hition

hiteoan, ~ă a vz hition

hiteuan, ~ă a vz hition

hitioan, ~ă a vz hition

hitiuan, ~ă a vz hition

jiteuan, ~ă^[1] a vz hition

vition, ~oană a vz hition

vition, -oană adj. v. hition.

vitión, V. hition.

hitión (-ti-on) adj. m., pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne

hitión adj. m. (sil. -ti-on), pl. hitióni; f. sg. hitioánă, pl. hitioáne

hitión (hitioánă), adj. – Slab, uscățiv. – Der. hiteo(a)n, vition. Mag. hitvany (DAR).

hiteuán, -oánă, hiteoani, -e, (hitioan), adj. – (reg.) Slab, uscat; amărât. În general, se folosește ca adj. pentru animale: „Boul slab este hiteuan”. – Din magh. hitvány „(marfă) de calitate inferioară; slab” (A. Radu, 1970; DER, MDA).

hiteuán, hiteoană, (hitioan), adj. – Slab, uscat; amărât. În general se folosește ca adj. pentru animale: „Boul slab este hiteuan”. – Din magh. hitvány „de calitate inferioară; slab” (A. Radu 1970; DER).