huci¹ i vz hash

huci² sn [At: (a. 1812) URICARIUL XIV 231 / V: haci hugi / Pl: ~uri / E: ucr хушка] (Reg) 1 Padurice aparuta din radacinile unei paduri taiate. 2 Huceag. 3 Desish de tufishuri. 4 (Ie) A umbla ~marginea A umbla fara rost fara tzinta Si: (reg) a umbla hushmargina.

HUCI² huciuri s. n. (Regional) Huceag. In cealalta parte a tirgului spre miazanoapte inverzeau gradinile de la FolticeniiVechi spre Oprisheni shi huciul lui Cocirtza. SADOVEANU N. F. 117. Au sarit un iepure salbatic de subt un huci. SBIERA P. 145. Pornira peste dealuri shi prin huciuri stuharii Inshiratzi tot cirduricirduri. CONTEMPORANUL I 685. ◊ (Popular) Mama huciului = mama padurii. Mama huciului shtie cei asta. CAMILAR N. II 427. ◊ Expr. A umbla hucimarginea = a umbla fara rost a hoinari a vagabonda. SHi asha de unde pana atunci ma duceam cu drag la shcoala am inceput a umbla hucimarginea; o zi ma duceam doua nu dar tot deprinsesem a ceti oleaca. CREANGA P. 2. Pl. shi: (s. m.) huci (COSHBUC P. II 168).

1) hucĭ n. pl. urĭ shi huceág n. pl. urĭ shi ege (ruda cu rut. hušk ceh. húšč desime rut. huščak desish d. vsl. gonstŭ des. V. hushte). Est. Desish de copaceĭ shi plante agatzatoare tihlarish. Hucĭmargina V. margine. In sud hugeac (Gr. N. 434) shi hugĭ (rev. I. Crg. 7 154) in Munt. vest higĭ (Od. Psevd. 99); la Cant. hincĭ shi hingĭ. V. hatzish.

huciu n. Mold. padure marunta shi deasa. [SHi hugiu higiu de origina necunoscuta].

huci (reg.) s. n. pl. húciuri

huci s. n. pl. húciuri

huci

HUCI s. v. crang darac daracitor desish hatzish scarmanatoare stufarish tufarish tufish.

huci s. v. CRING. DARAC. DARACITOR. DESISH. HATZISH. SCARMANATOARE. STUFARISH. TUFARISH. TUFISH.

húci (húciuri) s. n. Padure mica cring. Var. hici hingi higi hugi. Sl. cf. rut. hušča „desish” ceh. hustý sb. cr. gušta „tufish” (Cihac II 134; DAR; Scriban). Der. hugeac s. n. (cring) din rut. huščak „balarii hatzish” (DAR); haciuga s. f. (desish de padure) cf. rut. hadžuga (Candrea); halaciuga s. f. (balarii tufishuri) cu l expresiv. Din acelashi etimon rut. hušča „desish” provine „hushte” (var. hushti hoshte hoce) s. f. pl. (resturi de taritze dupa prepararea borshului); iar de la aceasta ultima var. sa refacut un nou sing. huc s. n. (Trans. Mold. resturi reziduuri gunoi) cf. hucarie s. f. (bucatzele obiecte maruntzite). Cf. Draganu Dacor. III 705.

húci huciuri s.n. Padure mica deasa; crang; térs corci. „Tufish ori crang odraslit din radacinile ramase in pamant in urma taierii unei paduri” (TZiplea 1906): „Cine despartza doi dulci / Ducai cordíi carnean huci” (Calendar 1980: 73). ♦ (onom.) Huci Huciu nume de familie (9 persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007); Huci porecla in loc. Moisei (Coman 2004). Din ucr. hušk „desish” (Scriban; Cihac DA cf. DER; DEX MDA).

húci huciuri s.n. Padure mica deasa; crang; térs corci. „Tufish ori crang odraslit din radacinile ramase in pamant in urma taierii unei paduri” (TZiplea 1906): „Cine despartza doi dulci / Ducai cordíi carnean huci” (Calendar 1980: 73). Huci porecla in loc. Moisei (Coman 2004). Din ucr. hušča „desish” (Cihac DA cf. DER).