7 definitzii pentru habuci
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
HABUCÍ habucesc vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe a distruge. Din habuc.
HABUCÍ habucesc vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe a distruge. Din habuc.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
habuci vt [At: REV. CRIT. III 156 / V: hab~ / Pzi: ~cesc / E: habuc] (Reg) 1 A rupe. 2 A sparge. 3 A culca la pamant. 4 A distruge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
HABUCÍ habucesc vb. IV. Tranz. (Regional) A strica a rupe a distruge.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A HABUCÍ ~ésc tranz. pop. A face habuci; a rupe in bucatzi. /<Din habuc
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
habucésc v. tr. (d. habuc). Mold. Munt. Olt. Sfishiĭ rup habuc: ghete habucite. Faramitzesc pin surpaturĭ: teren habucit.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
habucí (a ~) (reg.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. habucésc imperf. 3 sg. habuceá; conj. prez. 3 sa habuceásca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
habucí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. habucésc imperf. 3 sg. habuceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. habuceásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
habuci, habucescverb
etimologie:
- habuc DEX '09 DEX '98