GUDURÁ gúdur vb. I. Refl. 1. (Despre caini; la pers. 3) Ashi manifesta bucuria sau atashamentul fatza de om prin diferite mishcari (dand tarcoale shi din coada). 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi a se umili fara demnitate in fatza cuiva a lingushi pe cineva (pentru ai obtzine favorurile). Cf. alb. gudutis.

gudura [At: NEGRUZZI S. I 59 / V: (reg) ~ri / Pzi: gudur / E: ns cf alb gudulis] 1 vr (D. caini) Ashi manifesta bucuria sau atashamentul fatza de om dandui tarcoale shi mishcand din coada. 2 vt (Nob; d. cai) A scutura coama. 3 vr (Fig; dep; d. oameni) A se lingushi. 4 vr (Fig; dep; d. oameni) A se umili. corectata

GUDURÁ gúdur vb. I. Refl. 1. (Despre caini; la pers. 3) Ashi manifesta bucuria sau atashamentul fatza de om dandui tarcoale shi mishcand din coada. 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi a se umili fara demnitate in fatza cuiva a lingushi pe cineva (pentru ai obtzine favorurile). Cf. alb. gudutis.

GUDURÁ gúdur vb. I. Refl. 1. (Despre ciini) Ashi manifesta bucuria sau iubirea fatza de om dindui tircoale tirinduse inaintea lui sau atinginduse de el shi mishcind mereu din coada. Ciinele se gudura cerind iertare. C. PETRESCU S. 43. O droaie de ciini i se gudurau primprejur sarindui pe haine. D. ZAMFIRESCU R. 89. Dupa ce alerga de la o turma la alta k sa se gudure la Elicio shi la Galatea cinele incepe a alerga. NEGRUZZI S. I 59. 2. Fig. (Despre oameni) A se ploconi a se umili (in fatza cuiva) a lingushi (pe cineva). Avea un fel de a se gudura vorbind cun ton falsh intre scincet shi dezmierdare. BART E. 311. Ea nui k astea cu obrazul uns SHi nu se gudura cind tea ajuns Iar cind nui placi nushi ride pe ascuns. PAUNPINCIO P. 92.

A SE GUDURÁ ma gúdur intranz. 1) (despre caini) Ashi manifesta atashamentul fatza de stapan taranduse in fatza lui shi dand din coada. 2) fig. (despre oameni) A se lingushi (pe langa cineva) manifestand servilism. /<alb. gudulis

gudurà v. 1. a da din coada: catzelul cum este lingushitor tot fatzaia din coada shi se gudura ISP. 2. fig. a se tari k un caine cand se gudura a lingushi josnic. [Origina necunoscuta].

guduri v vz gudura

gúdur (ma) a á v. refl. (dupa uniĭ d. lat. *codŭlare a da din coada dupa altziĭ d. lat. *gáudulo. áre d. gaudére a se bucura. Cp. shi cu alb. gudulis gidil). Se zice despre cinĭ cind ishĭ arata bucuria fatza de cineva (dind din coada sarind sh. a.). Fig. Ma arat servil in fatza celor marĭ.

!gudurá (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 se gúdura

gudurá vb. ind. prez. 1 sg. gúdur 3 sg. shi pl. gúdura

gudur.

GUDURÁ vb. v. lingushi.

gudura vb. v. LINGUSHI.

gudurá vb. refl. 1. (ref. la caini) Ashi manifesta bucuria sau atashamentul fatza de om: „Pastoru’ Urshilor o shi fluierat cata urs asha cum ar fi fluierat la un cane shi ursu o fugit la el so gudurat la picioarele lui” (BiltziuDancush 2005: 72). 2. A se ploconi a se umili in fatza cuiva. Et. nec. (SHaineanu); cf. alb. gudulis (Scriban DEX MDA); cuvant autohton cf. alb. gudulis (Russu 1981).

gudurá vb. refl. (Despre caini) Ashi manifesta bucuria fatza de om. (Despre oameni) A se lingushi. Cuvant autohton cf. alb. gudulis (Russu 1981). corectata