GUDURÁ gúdur vb. I. Refl. 1. (Despre ciini) Ashi manifesta bucuria sau iubirea fatza de om dindui tircoale tirinduse inaintea lui sau atinginduse de el shi mishcind mereu din coada. Ciinele se gudura cerind iertare. C. PETRESCU S. 43. O droaie de ciini i se gudurau primprejur sarindui pe haine. D. ZAMFIRESCU R. 89. Dupa ce alerga de la o turma la alta k sa se gudure la Elicio shi la Galatea cinele incepe a alerga. NEGRUZZI S. I 59. 2. Fig. (Despre oameni) A se ploconi a se umili (in fatza cuiva) a lingushi (pe cineva). Avea un fel de a se gudura vorbind cun ton falsh intre scincet shi dezmierdare. BART E. 311. Ea nui k astea cu obrazul uns SHi nu se gudura cind tea ajuns Iar cind nui placi nushi ride pe ascuns. PAUNPINCIO P. 92.