GUDURÁ gúdur vb. I. Refl. 1. (Despre caini; la pers. 3) Ashi manifesta bucuria sau atashamentul fatza de om prin diferite mishcari (dand tarcoale shi din coada). 2. Fig. (Depr.; despre oameni) A se ploconi a se umili fara demnitate in fatza cuiva a lingushi pe cineva (pentru ai obtzine favorurile). Cf. alb. gudutis.