grui¹ sn [At: SHINCAI HR. II 274/15 / Pl: ~uri shi ~e / E: ns cf lat grunium] (Reg) 1 Deal mic Si: colina¹ delushor; (pop) grumaz (10) movila. 2 Varf de deal. 3 Coasta de deal. 4 (Pan) Lemn din osia de dinainte a carului de care se prinde protzapul Si: pisc. 5 (Pan) Drug de lemn la sanie care leaga piscurile sau carmacele celor doua talpi Si: (reg) bot botnitza cruce habot obad obot. 6 Carlig de care se tzin legate barcile in chei. corectata

GRUI gruiuri s. n. (Regional) Pisc sau coasta de deal; deal (mic) colina movila. V. dilma. Pasaruica de pe grui Om strain k mine nui Numa puiu cucului in mijlocu codrului. SHEZ. XXII 73.

GRUI ~ie n. 1) Ridicatura de pamant naturala de forma conica mai mica decat un deal intalnita in regiunile de shes sau de podish; movila. 2) Portziune de teren cu suprafatza inclinata; coasta de deal; costisha; panta; povarnish. [Pl. shi gruiuri] /<lat. grunnium.

1) gruĭ n. pl. urĭ (cp. cu lat. grŭnnium rit d. grunnire a grohai; mrom. gruñĭ barbie. D. rom. vine ceh. rut. grunĭ hilm. Cp. REW. 3894). Vest shi nord. Pisc hilm dimb (BSG. 1928 404; GrS. 1937 187): Pasarica de pe gruĭ Om strain k mine nuĭ (SHez. 34 73). Piscu caruluĭ botu saniiĭ. Dun. Mar. Mare cirlig fixat in cheŭ de care se tzin legate barcile shi shalupele. V. gurguĭ alca.

gruiu n. 1. Tr. movila: da ardal focul de gruiu n’am picioare sa ma suiu POP.; 2. piscul carului. [Macedorom. gruniu etimologie necunoscuta].

!grui² (deal) (reg.) s. n. pl. gruiuri

grui (deal) (reg.) s. n. art. grúiul; pl. grúiuri/grúie

grui s. n. art. grúiul; pl. grúiuri/grúie

GRUI s. v. colina delushor furca magura movila pisc.

grui s. v. COLINA. DELUSHOR. FURCA. MAGURA. MOVILA. PISC.

grúi (grui) s. n. 1. 1. Movila colina delushor. 2. Dulap de loitra la carutza. Var. (rar) gruńu. Mr. gruńu „barbie”. Lat. grunnium „rit de porc” cf. fr. groin (Candrea; Scriban); din lat. grunnire „a grohai”. Semantismul prezinta un paralelism absolut cu bot shi rit. In privintza fonetismului var. (atestata in Revista critica III 156) shi mr. k shi imprumuturile din sl. indica limpede evolutzia cuvintului. Dupa Papahagi Notitze 25 din lat. grumus „movila” trecut la *grumeus. Pascu I 109 shi Arch. Rom. VI 214 pleaca de la un tracic *goroneum reprezentant al unei radacini gor k in sl. gora „padure”. Spitzer Archiv. CXXXIV 134 propune un lat. *(c)oronium de la corona; J. Brüch Archiv. CXXXXV 416 lat. *grunium shi Joh. Hubschmidt Alpenwörter roman. u. vorroman. Ursprungs Berna 1951 p. 14 se gindeshte la un cuvint alpin acelashi care ar fi dat fr. groin. Cf. shi Barbulescu Archiva XLV 2913. Der. gruietz s. n. (colina); gruios adj. (povirnit). Din rom. provine rut. gruny chruny (Miklosich Wander. 16) ceh. gruň (Meyer Alb. St. IV 96).

grui² grúiuri s.n. (reg.) 1. pisc deal colina damb. 2. piscul carului; botul saniei. 3. carlig in chei de care se leaga barcile.

grúi¹ gruiuri (gruiman) s.n. Pisc de deal; colina movila: „Eu mis floare de pe grui / SHi nus sala nimanui” (Memoria 2001: 99). ♦ (top.) Gruimane fanatze in Lapushu Romanesc (Vishovan 2008); La gruimane deal in Groshii TZibleshului Inau (Vishovan 2008); Grui deal in Lapushu Romanesc. ♦ (onom.) Gruia Gruianu Gruietz nume de familie (19 persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007): „Domnu are un fecior / SHi il cheama Gruishor” (Memoria 2001: 104). Lat. grunnium „rat de porc” (Candrea cf. DER; Scriban Nodex); din lat. grunnire „a grohai” (Scriban DER); cuvant autohton fara corespondent in albaneza de la rad. *guer „munte” (Russu 1981); din tracicul *goroneum din radacina *gor k shi sl. gora „padure” (Pascu cf. DER); et. nec. (DEX); et. nes. cf. lat. grunnium (MDA). Cuv. rom. > magh. guruj (Bakos 1982) ucr. gruny chruny (Miklosich cf. DER) ceh. grun (Meyer cf. DER).

grúi gruiuri s.n. 1. Pisc de deal; colina movila: „Eu mis floare de pe grui / SHi nus sala nimanui” (Memoria 2001: 99). Grui deal in Lapushu Romanesc. 2. (s.f.) Cocor; gruha gruhoi (ALR 1961: 696). Grui Gruia n. pr.: „Domnu are un fecior / SHi il cheama Gruishor” (Memoria 2001: 104). Cuvant autohton de la rad. *guer „munte” (Russu 1981); Cuv. rom. preluat in magh. (guruj) (Bakos 1982).