greatza sf [At: COD. VOR. 94/10 / Pl: ~etzuri (inv) ~etze / E: greu + ~eatza cf ingretzosha] 1 Senzatzie neplacuta adesea insotzita de varsaturi reprezentand reactzia unor receptori nervoshi din cavitatea abdominala la divershi agentzi. 2 (Inv) Greutate. 3 (Inv; ilav) A ~ Anevoie. 4 (Irn; ie) A(i) fi cuiva ~ Exprima situatzia cuiva care face un lucru cu neplacere sau neatent. 5 (Irn; iae) Exprima situatzia cuiva care evita sa faca un anumit lucru. 6 (Fig) Sentiment de sila fatza de cineva sau de ceva.

GREÁTZA gretzuri s. f. 1. Senzatzie de varsatura care insotzeshte in genere tulburari ale organelor digestive. Doamna Vorvoreanu se cutremura shi se facu verde de greatza shi de frica. DUMITRIU N. 50. Nu shtiu ce mia trecut pe la nas cami venea greatza. STANCU D. 177. 2. Fig. Scirba dezgust sila. Lasa sa cada cu greatza vorbe de intrebare. SADOVEANU Z. C. 232. Lenau... a fost stapinit de aceea ce numesc energic germanii: greatza de a trai. IONESCURION C. 86. Apolon nici cal baga in seama; dara viindui cu greatza de atita cutezare vru in cele din urma sai taie de unghishoara shi sai arate k nushi cunoashte lungul nasului. ISPIRESCU U. 109.

GREÁTZA grétzuri f. 1) Senzatzie neplacuta (insotzita de voma) provocata in special de tulburari digestive. 2) fig. Sentiment sau senzatzie de neplacere fatza de ceva sau de cineva; scarba; dezgust; aversiune; sila; antipatie. [G.D. gretzei] /greu + suf. ~eatza

greatza f. 1. pofta de a varsa: imi vine greatza; 2. fig. mare desgust: mie greatza de el. [Vechiurom. si macedorom. greatza greutate anevointza («graesc cu greatza shi am limba grea» Palia) s’a restrans in limba moderna la o greutate a stomacului la aplecate = lat. vulg. GREVITIA (v. greu)].

greátza f. pl. gretzĭ (d. greŭ shi suf. eatza k’n dulceatza). Pornire de a varsa alimentele din stomah: mĭe greatza imĭ vine greatza de grasimea care am mincato. Fig. Scirba aversiune dezgust: mĭe greatza de mincĭuna. Vechĭ. (Ps. SH. 53 12). Turburare rascoala (vsl. mentežŭ).

greátza s. f. g.d. grétze art. grétzei; pl. grétzuri

greátza s. f. g.d. art. grétzei; pl. grétzuri

GREÁTZA s. v. greu greutate incarcatura povara sarcina.

GREÁTZA s. 1. (FIZIOL.) (pop.) plecate (pl.) (inv. shi reg.) sladici. (A mancat ceva care ia produs ~.) 2. v. dezgust.

GREATZA s. 1. (FIZIOL.) (pop.) plecate (pl.) (inv. shi reg.) sladici. (A mincat ceva care ia produs ~.) 2. aversiune dezgust ingretzoshare oroare repulsie scirba sila (livr.) repugnantza (rar) nesuferire (pop. shi fam.) lehamite (inv.) urit (pop. fig.) satz. (Simte o ~ de neinvins pentru...)

greatza s. v. GREU. GREUTATE. INCARCATURA. POVARA. SARCINA.

greátza (étzuri) s. f. 1. (Inv.) Greutate apasare. 2. Lehamite sila. 3. Scirba greatza. Mr. greatza. De la greu sau mai curind de la grea cu suf. abstract eatza (DAR). Der. directa din lat. gravĭtĭes (Byhan 353) sau grevĭtĭa (Pushcariu 732; CandreaDens. 758; REW 3855) este mai putzin probabila. Der. gretzos adj. (repugnant scirbos; mofturos nazuros); ingretza vb. (a face sila); ingretzalui vb. (a ingretzosha); ingretzosha vb. (a face greatza).

greatza gretze s. f. persoana dezgustatoare / josnica.