22 de definitzii pentru geniu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

GÉNIU genii s. n. I. 1. Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului caracterizata printro activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate; persoana care are o asemenea inzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire natura caracter specific. II. (Mitol.; azi in stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rau). III. Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatzii de drumuri de poduri etc. Din lat. genius fr. génie.

GÉNIU genii s. n. I. 1. Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului caracterizata printro activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate; persoana care are o asemenea inzestrare. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. 2. Fire natura caracter specific. II. (Mitol.; azi in stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rau). III. Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatzii de drumuri de poduri etc. Din lat. genius fr. génie.

geniu sn [At: BALCESCU M. V. 3 / V: (inv) ~ie sf / Pl: ~i (inv) ~ri / E: fr genie lat genius] 1 (Mit) Fiintza supranaturala. 2 (Mit) Spirit protector. 3 (Mit) Duh bun sau rau. 4 Dispozitzie naturala proprie unui popor sau unui individ de a se dezvolta intro directzie creatoare Si: fire. 5 Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului caracterizata printro activitate creatoare ale carei rezultate au o mare inzestrare. 6 (Ila) De ~ Genial (1). 7 Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatzii de drumuri de poduri etc.

GÉNIU genii s. n. I. 1. Capacitate creatoare extraordinara talent creator exceptzional; persoana inzestrata cu astfel de talent. O cultura superioara nu se creeaza fara sprijinul unei politici juste caci intrun climat vitreg geniile nu rodesc. CAMIL PETRESCU O. I 312. Gratzie geniului citorva scriitori de geniu... literatura romantica nu ajunse decadenta. IONESCUrion C. 108. Geniul e lantzul ce trage lumea spre propashire. ODOBESCU S. I 242. ◊ Loc. adj. De geniu = genial. Dar [Eminescu] nu era in adevar un om de geniu? Nu mai incape vorba. CARAGIALE O. III 240. 2. Fire natura caracter specific. Din rezolvarea greshita a acestei probleme putea sa rezulte... o limba schimonosita shi neconforma cu geniul limbii romineshti. IBRAILEANU SP. CR. 21. II. (Mitol.; astazi in credintze mistice shi in stilul poetic) Spirit protector despre care se pretindea k ar insotzi pe om in decursul intregii sale vietzi shi iar conduce actziunile shi gindurile; spirit (bun sau rau) duh. Eatita neclintire pe drumuacesta gol...Can tzara adormita deun mileniu De suflul blestemat al unui geniu. CAMIL PETRESCU V. 69. In a noptzii linishtire o divina melodie K suflarea unui geniu printre frunzi alin adie. ALECSANDRI P. A. 126. Cind se pune la piano pare k geniul muzicii o insufla. NEGRUZZI. S. I 75. III. (Mil.; cu sens colectiv) Trupe specializate pentru executare de lucrari de fortificatzii drumuri poduri etc. Pronuntzat: niu. Pl. shi: geniuri (MACEDONSKI O. IV 78 KOGALNICEANU S. 216 BALCESCU O. I 24).

GÉNIU1 s.n. I. 1. Talent dispozitzie naturala capacitate de creatzie exceptzionala rezultat al dezvoltarii maxime a facultatzilor umane; persoana care are asemenea calitatzi. 2. Caracter specific. II. Spirit demon fiintza supranaturala (buna sau rea) care in credintzele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. niu pl. i. / < lat. genius cf. it. genio fr. génie].

GÉNIU2 s.n. Specialitate militara arma care se ocupa cu lucrari de fortificatzii cu construirea de poduri etc.; trupele care fac parte din aceasta arma. [Pron. niu. / < fr. génie cf. it. genio].

GÉNIU s. n. I. 1. talent dispozitzie naturala capacitate creatoare exceptzionala a dezvoltarii maxime a facultatzilor umane; persoana astfel inzestrata. 2. caracter specific. II. spirit demon fiintza supranaturala care in credintzele celor vechi veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militara arma care se ocupa cu executarea lucrarilor de fortificatzii drumuri poduri etc. (< lat. genius fr. génie)

GÉNIU1 ~i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care ofera unei persoane calitatzi creatoare deosebite. * De ~ genial. 2) Persoana care poseda asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trasaturi distinctive care formeaza esentza unui lucru sau a unei fiintze. ~ul creatziei populare. 4) mil.: Trupe de ~ trupe specializate in executarea unor lucrari tehnice (poduri fortificatzii etc.). /<lat. genius fr. génie

GÉNIU2 ~i m. mit. Fiintza supranaturala care se crede k influentzeaza asupra destinului cuiva; spirit protector. /lat. genius fr. génie

geniu m. 1. Mit. fiintza divina care prezida la nashterea fiecarui om shi priveghia asuprai in tot cursul vietzii; 2. inger tutelar: geniul Romaniei; 3. fig. persoana care exercita asupra alteia o influentza buna sau rea; 4. gradul cel mai inalt al aptitudinilor umane talent cu totul extraordinar: geniul lui Eminescu; 5. caracter propriu shi distinctiv: geniul unui popor geniul unei limbi; 6. arta de a construi de a ataca shi de a apara cetatzile tari; 7. corp de soldatzi insarcinat cu aceasta: geniul militar destinat a da armatei ingineri shi lucratori pentru aparare shi asediu coprinde 21 batalioane de pioneri 1 regiment de pontonieri 2 regimente de drum de fier 1 regiment de specialitatzi shi 5 grupuri de aerostatziune.

*géniŭ n. k shi spirit (lat. genius d. gígnere génitum a nashte. V. gen). Zeŭ care dupa credintza celor vechĭ prezida la nashterea fiecaruĭ om shil proteja pina la moarte asha cum e la creshtinĭ ingeru. Spirit fiintza mistica. Poet. Zeŭ protector: geniu Romaniiĭ. Fig. Persoana care exercita asupra alteĭa o influentza buna saŭ rea. Fig. Gradu cel maĭ inalt al aptitudinilor omuluĭ talent extraordinar: geniu poeziiĭ afacerilor intrigiĭ. Caracter propriŭ shi distinctiv: geniu unuĭ popor uneĭ limbĭ. Inginerie militara saŭ shi civila (shtiintza de a face podurĭ fortificatziunĭ sh. a.). Trupe militare insarcinate cu asta (pontonierĭ telegrafishtĭ sh. a.). Uniĭ zic un geniŭ doĭ geniĭ articulat geniiĭ cind inseamna „zeu”.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

géniu [niu pron. nĭu] s. n. art. géniul; pl. génii art. géniile (nii)

géniu s. n. [niu pron. nĭu] art. géniul; pl. génii art. géniile (sil. nii)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Geniu ≠ mediocritate imbecil nebunie

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

géniu (génii) s. n. 1. Cea mai inalta treapta de inzestrare a omului. 2. Spirit protector duh. Lat. genium (sec. XIX). Der. genial adj. din fr.; ingeniu s. n. din lat. ingenium; ingenios adj. din fr. ingénieux.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

GENIUAERODROMURI specializare a armei geniu in vederea amenajarii intretzinerii shi deservirii aerodromurilor militare.

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE À LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva decat o mare aptitudine pentru rabdare.

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) cand apare un adevarat geniu in lume potzi sal recunoshti dupa acest semn: totzi ignorantzii se unesc impotriva lui J. Swift „Thoughts on various subjects”.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Geniul Carpatzilor expr. (iron.) porecla data in timpul vietzii lui Nicolae Ceaushescu.

Intrare: geniu
geniu1 (pl. -i) substantiv neutru
  • pronuntzie: genĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geniu
  • geniul
  • geniu‑
plural
  • genii
  • geniile
genitiv-dativ singular
  • geniu
  • geniului
plural
  • genii
  • geniilor
vocativ singular
plural
geniu2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • pronuntzie: genĭu
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geniu
  • geniul
  • geniu‑
plural
  • geniuri
  • geniurile
genitiv-dativ singular
  • geniu
  • geniului
plural
  • geniuri
  • geniurilor
vocativ singular
plural
genie
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

geniu, geniisubstantiv neutru

  • 1. Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului caracterizata printro activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate; persoana care are o asemenea inzestrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O cultura superioara nu se creeaza fara sprijinul unei politici juste caci intrun climat vitreg geniile nu rodesc. CAMIL PETRESCU O. I 312. DLRLC
    • format_quote Gratzie geniului citorva scriitori de geniu... literatura romantica nu ajunse decadenta. IONESCURION C. 108. DLRLC
    • format_quote Geniul e lantzul ce trage lumea spre propashire. ODOBESCU S. I 242. DLRLC
    • chat_bubble locutziune adjectivala De geniu = genial. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: genial
      • format_quote Dar [Eminescu] nu era in adevar un om de geniu? – Nu mai incape vorba. CARAGIALE O. III 240. DLRLC
  • 2. Fire natura caracter specific. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Din rezolvarea greshita a acestei probleme putea sa rezulte... o limba schimonosita shi neconforma cu geniul limbii romineshti. IBRAILEANU SP. CR. 21. DLRLC
  • 3. mitologie poetic Spirit protector; duh (bun sau rau). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: duh spirit
    • format_quote Eatita neclintire pe drumuacesta gol... Can tzara adormita deun mileniu De suflul blestemat al unui geniu. CAMIL PETRESCU V. 69. DLRLC
    • format_quote In a noptzii linishtire o divina melodie K suflarea unui geniu printre frunzi alin adie. ALECSANDRI P. A. 126. DLRLC
    • format_quote Cind se pune la piano pare k geniul muzicii o insufla. NEGRUZZI. S. I 75. DLRLC
  • 4. (numai) singular Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatzii de drumuri de poduri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.