opțiuni
  • info

15 definiții pentru expatria

din care

Explicative DEX

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.

expatria [At: NEGULICI / V: (înv) esp~ / Pzi: ~iez / E: fr expatrier] 1 vt (C. i. persoane) A obliga să-și părăsească patria de origine Si: a exila, a surghiuni Vz a expulza, a deporta. 2 vr A părăsi patria de origine pentru a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară Si: a emigra, a se exila Vz a se refugia. 3 vr (Pex; rar) A se depărta.

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; a emigra. S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. – Pronunțat: -tri-a.

EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].

EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. éxpatrier)

A SE EXPATRIÁ mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier

expatrià v. a obliga pe cineva a-și părăsi patria.

espatria v vz expatria

*expatriéz v. tr. (fr. expatrier, d. lat. ex, afară din, și patria, patrie). Duc, scot afară din patrie, exilez. V. refl. Părăsesc patria.

Ortografice DOOM

!expatriá (a se ~) (-pa-tri-a) vb. refl., ind. prez. 3 se expatriáză, 1 pl. ne expatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să se expatriéze; ger. expatriíndu-se (-tri-in-)

expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. și pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind)

Relaționale

EXPATRIÁ vb. v. emigra.

EXPATRIA vb. a emigra, a pribegi, (înv.) a se înstrăina.

A (se) expatria ≠ a (se) repatria

A expatria ≠ a repatria

Intrare: expatria
  • silabație: ex-pa-tri-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expatria
  • expatriere
  • expatriat
  • expatriatu‑
  • expatriind
  • expatriindu‑
 singular plural
  • expatriază
  • expatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expatriez
 (să)
  • expatriez
  • expatriam
  • expatriai
  • expatriasem
a II-a (tu)
  • expatriezi
 (să)
  • expatriezi
  • expatriai
  • expatriași
  • expatriaseși
a III-a (el, ea)
  • expatriază
 (să)
  • expatrieze
  • expatria
  • expatrie
  • expatriase
plural I (noi)
  • expatriem
 (să)
  • expatriem
  • expatriam
  • expatriarăm
  • expatriaserăm
  • expatriasem
a II-a (voi)
  • expatriați
 (să)
  • expatriați
  • expatriați
  • expatriarăți
  • expatriaserăți
  • expatriaseți
a III-a (ei, ele)
  • expatriază
 (să)
  • expatrieze
  • expatriau
  • expatriară
  • expatriaseră
espatria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expatria, expatriezverb

  • 1. A-și părăsi țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: emigra pribegi înstrăina antonime: repatria
    • format_quote S-au mirat cei ce mă cunoșteau că nu m-am expatriat. M. I. CARAGIALE, C. 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.