opțiuni
  • info

13 definiții pentru repatria

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

repatria vrt [At: ALEXI, W. / P: ~tri-a / Pzi: ~iez / E: fr rapatrier, lat repatriare] 1-2 A se întoarce, a se înapoia (sau a aduce pe cineva înapoi) în patrie după o absență îndelungată.

REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria.

REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. A se întoarce, a se înapoia în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită).

REPATRIÁ vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].

REPATRIÁ vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)

A REPATRIÁ ~éz tranz. A face să se repatrieze. /<lat. repatriare, fr. repatrier

A SE REPATRIÁ mă ~éz intranz. (despre emigranți, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr. repatrier

*repatriéz v. tr. (lat. repatriare, a te înturna în patrie; it. re- și ri-. V. reperez). Duc înapoĭ în patrie (de ex., niște emigranțĭ săracĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repatriá (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriáză, 1 pl. repatriém (-tri-em); conj. prez. 3 să repatriéze; ger. repatriínd (-tri-ind)

repatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. repatriéz, 3 sg. și pl. repatriáză, 1 pl. repatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repatriéze; ger. repatriínd (sil. -tri-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A (se) repatria ≠ a (se) expatria

A se repatria ≠ a emigra

Intrare: repatria
  • silabație: re-pa-tri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repatria
  • repatriere
  • repatriat
  • repatriatu‑
  • repatriind
  • repatriindu‑
 singular plural
  • repatriază
  • repatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repatriez
 (să)
  • repatriez
  • repatriam
  • repatriai
  • repatriasem
a II-a (tu)
  • repatriezi
 (să)
  • repatriezi
  • repatriai
  • repatriași
  • repatriaseși
a III-a (el, ea)
  • repatriază
 (să)
  • repatrieze
  • repatria
  • repatrie
  • repatriase
plural I (noi)
  • repatriem
 (să)
  • repatriem
  • repatriam
  • repatriarăm
  • repatriaserăm
  • repatriasem
a II-a (voi)
  • repatriați
 (să)
  • repatriați
  • repatriați
  • repatriarăți
  • repatriaserăți
  • repatriaseți
a III-a (ei, ele)
  • repatriază
 (să)
  • repatrieze
  • repatriau
  • repatriară
  • repatriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repatria, repatriezverb

  • 1. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. DEX '09 DLRLC DN
    antonime: emigra expatria
etimologie:
  • vezi repatria DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.